Terra alta este primul volum al seriei cu același nume și ne face cunoștință cu o narațiune de o tensiune psihologică și morală absolută, un roman total.
„O intrigă polițistă care vorbește despre viață și literatură și despre modul în care literatura, dacă este curajoasă și sinceră, poate schimba viața. Un thriller tensionat de la început până la sfârșit.“– La Vanguardia
Terra Alta a fost pentru mine un roman încercare. Mă știți deja, nu funcționez prea bine cu romanele care câștigă premii prestigioase și onoruri literare. Unele dintre ele rămân închistate între termeni prea elaborați, prea rupți din tratatele de specialitate. Eu vreau acțiune, personaje memorabile, locuri încântătoare, pline de istorie. Javier Cercas ne poartă în terenurile care încă mustesc a amintiri dureroase, în care sângele vărsat încă își strigă dreptatea din pământul care l-a înghițit prea devreme.
Terra alta – unde e dreptatea?
Deși avem și aici un limbaj ușor protocolar, cu termeni de procedură juridică/polițienească, eu m-am simțit imediat prinsă în cursa pentru aflarea adevărului. Și, trebuie să punctez înainte de vreme acest aspect, mi-a plăcut libertatea pe care autorul mi-o lasă mie, cititorul. Deși cred că și autorul are propriile opinii, nu caută să ni le inoculeze nouă. Cumva, la final de lectură, parcă pasează mingea în terenul tău, te îndeamnă să cauți mai departe, să vrei să știi.
Cum romanele crime/polițiste sunt preferatele mele, era clar că voi ajunge curând și la acest roman și mare mi-a fost bucuria să descopăr o poveste țesută cu măiestrie, punctată de dezvăluiri spectaculoase, tensiune și adevăruri.
Violența trecutului și ororile prezentului
Momentele de respiro au fost cele care mi-au permis să-l cunosc mai bine pe detectivul Melchor Marin, detectiv care plecase în viață deja condamnat de o etichetă primită fără vreo vină. Fiul unei prostituate, închis pentru devierile de comportament, Melchor pare să își dorească cel mai mult să demonstreze că poate fi mai mult decât atât. Acum este tată, cap de familie, cetățean onorabil cu un trecut pe care vrea să-l păstreze cât mai îngropat. Și amintirile lui legate de începuturile poveștii de dragoste cu Olga au fost cele care mi-au adus doza de emoție pe care o caut în orice lectură.
Era oare posibil ca Melchor să ocolească violenta trecutului său pentru a așeza pe făgașul normal ororile prezentului?
Terra alta – între viață, justiție și moarte
Să nu vă așteptați de la romanul ăsta să găsiți ușor brațul ferm al justiției. Cumva, justiția devine cea mai mare nedreptate și ițele lumii întunecate reușesc să pătrundă peste tot. O să vedeți cum Melchor Marin și-a întors pe dos propriul destin devenind din inculpat polițist. Iar condamnarea primită a folosit-o pentru a citi, a evolua și a ști. V-am spus că-mi place de Melchor?
O lectură interesantă, care continuă și după ce ultima pagină a fost parcursă.
Mi-au plăcut trimiterile la istoria plină de violență și acte de barbarie a anilor 1938, dar și ecourile propriei vieți pe care Melchor Marin pare să le tot găsească în Mizerabilii, romanul lui Victor Hugo.
„La cei aproape treizeci de ani ai săi, Melchor simte adesea că, de când a cunoscut-o pe Olga, nu mai duce aceeași viață sordidă pentru care fusese destinat, pentru care mama sa îl adusese pe lume până să ajungă la Terra Alta și că, de atunci, s-a instalat într-o viață străină, luminoasă, cu mult mai bună decât cea pe care ar fi meritat-o el. Uneori are coșmaruri, se trezește scăldat în sudoare la revărsatul zorilor și, după o clipă de panică năucitoare, e invadat de o senzație indescriptibilă de pace, dându-și seama că se află în casa lui din Gandesa, că soția doarme lângă el și că fiica lor se află în apropiere, de cealaltă parte a coridorului.”
Terra alta – pământ al încercărilor
Să nu vă mirați că tot scot în evidență punctele tari ale scriiturii lui Javier Cercas. A fost prima mea întâlnire cu el și o reîntâlnire după multă vreme cu literatura spaniolă. Javier Cercas poate să inunde aceste rânduri cu violență, crime, istorii apropiate sau îndepărtate. Poate să amestece dialogurile inteligent construite cu vocea omniscientă care rămâne prezentă peste toate veacurile. Însă nu uită să-și facă personajele să strălucească. Le oferă fiecăruia dintre ele o bucată de atenție, un rol, o replică potrivită.
Iar piesele acțiunii, cu ajutorul personajelor atent construite, nu fac decât să cadă fix în lăcașul lor bine stabilit.
Prima parte a lecturii a fost cea mai interesantă, apoi intensitatea și-a mai scăzut volumul pentru a reveni în forță în ultimele pagini. Oare ce ne așteaptă în volumele următoare? Încă nu știu, dar cred că sunt pregătită să-i fac și lui Melchor Marin un loc pe panoplia personajelor mele preferate.
Dacă sunteți curioși, romanul îl găsiți la Editura Rao, chiar aici.
Anul apariției: 2021
Nr. pagini: 336 pagini
Descriere:
O crimă cumplită zguduie regiunea pașnică Terra Alta: proprietarii celei mai mari companii, Gráficas Adell, sunt găsiți uciși după ce au fost supuși unor torturi atroce. De caz răspunde Melchor Marín un tânăr polițist și cititor împătimit, venit din Barcelona în urmă cu patru ani, cu un trecut întunecat, care a făcut din el o legendă, dar pe care crede că l-a îngropat sub viața lui fericită ca soț al bibliotecarei din oraș și tată al unei fetițe al cărei nume este Cosette, același ca al fiicei lui Jean Valjean, protagonistul romanului lui preferat: Mizerabilii. Pornind de la crimă și printr-o intrigă cu o desfășurare rapidă, plină de personaje memorabile, acest roman devine o reflecție lucidă asupra valorii legii, posibilității dreptății și legitimității răzbunării, dar mai ales asupra epopeii unui om aflat în căutarea locului său în lume.