Terapeuta – Helene Flood, recenzie

Terapeuta este unul dintre cele două romane comandate pe Libris. Pentru că am vrut să îmi potolesc și setea de adrenalină, și pofta de dramă și de povești de viață, am optat pentru două romane extrem de diferite. Despre Așteptări v-am scris deja pe blog, despre Terapeuta nici nu știu de unde să încep și cum să termin.

Eram foarte entuziasmată la gândul că-i puteam cupla – la nivel literar – pe Terapeuta de la Herg Benet cu Terapeutul de la Editura Trei. Pentru că întâlnirea cu Terapeutul mi-a adus o poveste plină de adrenalină, de dedesubturi încâlcite și de secrete bine păstrate, speram să rămân în aceiași parametri și în povestea asta. Din păcate, deși povestea avea potențial, autoarea nu prea s-a descurcat la ambalatul elementelor folosite, din punctul meu de vedere.

Terapeuta – în cine poți avea încredere?

Am citit nota despre autoare și am aflat că este psiholog, că acesta este romanul ei de debut și că povestea din Terapeuta va fi și ecranizată. Având în vedere experiența ca psiholog și capacitatea de a înțelege la un alt nivel psihicul uman, mă așteptam ca trimiterile către psihologie, traume, victimizare, vinovăție post-traumatică să fie mult mai dense, mult mai bine construite. Deși problemele se întâmplă în viață privată a terapeutei, autoarea ne implică și în viața profesională a acesteia.

Nu primim un scaun în cabinetul ei, însă ușa ne rămâne deschisă și asistăm la discuțiile intime dintre terapeută și pacienții săi. Nu am fost eu în cabinete terapeutice reale, dar cred cu tărie că nu așa ar trebui să se desfășoare o ședință. Dacă autoarea a vrut să ne sădească sămânța îndoielii în ceea ce privește integritatea și corectitudinea Sarei, atunci ar fi trebuit să sondeze și mai mult în psihicul uman, ar fi trebuit să țeasă și mai mult plasa aceasta a deznădejdii, a nesiguranței, a nevoii de consiliere.

Relații, dragoste, prieteni

„Când soțul tău nu răspunde la telefon de multe ore, ele sunt persoanele cu care ai vrea să stai de vorbă. Cele cărora te poți confesa, fără să depui prea mult efort. Prietenele față de care poți lăsa conversația să curgă liber, să spui tot ce-ți trece prin cap. Cele care te ajută să te gândești la altceva.”

Nu știu cum ați simțit sau veți simți voi tot ceea ce se întâmplă cu Sara, dar eu pe ea aș fi dus-o în cabinetul unui psiholog. Nu am studii în domeniu și nu cred că părerea mea este cea mai pertinentă, dar i-am simțit durerea, trauma, frica de abandon, problemele de atașament. Când Sigurd, soțul ei dispare fără urmă, Sara începe să scoată la iveală tot ce păstrase sub stratul acesta de realitate normală, încadrată în parametrii dictați de societate.

Avea o familie a ei, o casă, niște probleme de rezolvat, ceva care să o țină la suprafață, fără să o oblige să se supună unui proces de introspecție, fără să fie nevoită să își radiografieze propria relație. Și sunt sigură că ar fi rămas mult timp acolo, mulțumindu-se cu firimiturile de iubire, cu nopțile în care adormea singură, cu nevoile sale neîndeplinite de omul alături de care alesese să trăiască.

Sara – revelații și acceptări

Sigurd îi spusese că își va petrece weekendul alături de prietenii săi cei mai buni, într-o cabană pe care și Sara o știa. Prinsă în rutina propriei zile și liniștită de mesajul vocal pe care-l primește de la Sigurd, Sara nu simte că viața ei este pe cale să se sfărâme în bucăți. Deși Sigurd o asigurase că ajunsese și că prietenului lui bun se prostea pe afară, Sara află de la aceiași prieteni că Sigurd nu ajunsese la cabană. Sigur, află și despre celelalte minciuni spuse de soțul ei, dar femeia crede că erau doar niște neînțelegeri minore la mijloc.

Când telefonul sună fără ca Sigurd să răspundă și orele trec fără ca să primească vreun răspuns clar, Sara apelează la poliție și speră ca ei să descifreze misterul. Sigurd avusese niște scăpări, Sara putea să recunoască asta măcar în mintea ei, dar nu i-ar fi făcut asta. Nu ar fi dispărut fără să-i ofere vreo explicație, nu acum când ei renovau casa care avea să le devină cămin și leagăn pentru copii.

Ancheta poliției devine extrem de supărătoare pentru că Sara ajunge pe lista suspecților și nu-și dă seama de ce toți o priveau cu atâta neîncredere. Starea ei de spirit este și mai afectată atunci când simte că este urmărită în propria casă, că o persoană necunoscută pătrunde noaptea în casa ei și-i ia lucrurile. Era doar o psihoză bazată pe propria-i suferință sau era cruda realitate? Adevărul despre ce s-a întâmplat este doar în mintea ei. Dar trebuie să primească ajutor pentru a pune lucrurile în ordine.

Terapeuta – certitudini și compromisuri

Terapeuta a avut și puncte tari, puncte pe care nu le-am putut anticipa și care ar fi ridicat mult povestea dacă ar fi fost exploatate corespunzător. Finalul mi-a plăcut, însă nu mi-a plăcut absolut deloc modul în care poliția a expus deznodământul. Parcă îmi povestea cineva cartea, parcă eram deja în plus pe acolo și polițiștii își doreau să scape de mine.

În ciuda minusurilor pe care le-am resimțit de-a lungul lecturii, Terapeuta a fost o lectură interesantă, cu muchii ascuțite și unghiuri interesante. Aș fi preferat un strop de acțiune în plus și mai multă atenție acordată detaliilor. Dar, pentru un roman de debut, eu cred că autoarea a făcut o treabă destul de bună.

Terapeuta – Helene Flood – este disponibilă pe siteul celor de la Libris. Eu vă aștept părerea în legătură cu ea.

Categoria: Literatura norvegiana, Literatura Universala, Carti thriller, Literatura scandinava

Autor: Helene Flood

Editura: HERG BENET

An aparitie: 2023

Editie: Necartonata

Traducere: Cristina Nemerovschi

Nr. pagini: 336

Colectie: Passport