Primul volum al seriei se numește Ultimul viking – Oana Arion

O să încep în stilul caracteristic Victoriei și vă voi spune că îmi vine să mă pup singură pentru momentul în care am decis să citesc ”Ultimul viking”. Am pătruns în lumea magică și minunată pe care Oana a creat-o atât de lejer, am avut bilet în rândul întâi la înfruntarea dintre lumină și întuneric, bine și rău, real și fantastic.

În cărțile Oanei nu există limite, există doar o împletire desăvârșit creată între creaturi mitologice, vampiri originari, elfi si fomori, dragoni și nefilimi, încât trebuie să vă mărturisesc sincer că, dacă bate la ușă Gunther, îl întâmpin prietenește și îl întreb dacă dorește ceva de mâncare.

  Victoria Grey era o femeie puternică, perseverentă și ambițioasă. Știa ce avea de făcut, știa ce voia. Lumea ei este dată peste cap într-o singură seară, când un străin îi pune în palmă un obiect și îi spune scurt ”ei nu trebuie să afle”. Moneda micuță de argint, căci asta primise Victoria, se pare că este ”parola” către o lume a creaturilor fantastice. Vampiri si personaje dubioase, o comoară aflată sub puterea unui blestem și păzită de cel supranumit Ultimul viking, aruncă liniștea vieții ei în aer. Victoria ia parte la lupta lor de a reuni părțile comorii, devenind ea însă un pion important în toată lumea asta ireală, mai ales prin faptul că se îndrăgostește de Arrio, superbul vampir, care în timpul unei partide de dragoste, îi dă acesteia să guste din propriul lui sânge- cu gust de citrice și ierburi de primăvară- , creând astfel o legătura între rece și cald, muritor și nemuritor.
Așa o lăsăm pe Victoria la finalul primului volum…conștientă de schimbarea din viața ei și îndrăgostită până peste cap.

Trecuseră patru luni de când avea o relație cu el și tot atâtea luni de când plecase Arrio într- o călătorie alături de Ian, vikingul, pentru a împrăștia bucăți din comoara blestemată. Credeau astfel că cei care doreau să reunească întregul tezaur pentru a beneficia de puterile lui, îi vor pierde urma.
Telefoanele lui Arrio care o puneau la curent cu etapele călătoriei și Gunther, reptila cu ochi pătrunzători și caracter de pisică, erau singurele care îi mai aminteau Victoriei de lumea fantastică. Își reluase viața ei la cafenea, avea mult mai puțin de lucru de când Lilly era asociata ei, ba chiar participase la petrecerea unei foste colege, alături de sora ei, Dodo, care i se părea un pic ciudățică.

Să fie oare de vină întâmplările din ultima vreme sau Victoria chiar avea motive de îngrijorare? Nu o mai văzuse pe Dodo așa de absorbită de un bărbat.

De câteva zile, nu mai primise niciun telefon de la cel pe care îl numea cu atâta dragoste ”vampirul meu”, iar semințele de îngrijorare deja prindeau rod.

                       Fugise Arrio de ea? I se întâmplase ceva rău?

Se pare că Victoria nu are nevoie de prea multe cuvinte pentru a lăsa totul baltă și pentru a-și complica viața, așa că atunci când aude: ”Victoria, sunt Ian. Arrio a fost răpit”, acționează cu nebunia femeii îndrăgostite și pleaca la Lyon, ultima escală a celor doi.
De aici facem cunoștință cu noua Victoria: aceeași femeie puternică gata de orice, dar oarecum nesăbuită, asumându-și roluri greu de dus într-o lume a nemuritorilor, acționând nebunește din dorința de a-și salva iubitul.
Alături de Ian și de frumoasa elfiță Serena, pe care am ajuns să o iubesc până la sfârșitul cărții, Victoria va încerca să reconstruiască traseul lui Arrio, neavând prea multe indicii. Știau că oricine îl ține captiv fie era prea puternic, fie îl țineau imobilizat cu funii îmbibate cu arsenic, unicul mod de a subjuga pe cineva din neamul vampiresc.
Victoria reușeste să adune mai multe piese din puzzleul reconstituirii lumii magice, atunci când întâlnește si mai multe creaturi ireale: fomori, nefilimi, vampiri originari si incubuși.

Indiciile îi poarta în Irlanda, în jurul unui castel străvechi, ferecat cu magii druide , greu de dezlegat, acolo unde Arrio era ținut captiv.

                         Cine erau cei care îl țineau închis?

Răzbunare, planuri mărețe, luptă și dorințe de supremație…un conflict în care Victoria este victima colaterala. Care va fi deznodământul?

Victoria m-a ținut cu tensiunea la cote alarmante: a acționat nebunește, s-a comportat cu mult curaj dar și cu o doză de inconstiență iar actiunea cărții a înflorit.
Toate scenariile mele au fost aruncate în aer de Oana, care a prins ”șmecheria” și se joacă frumos cu mintea noastră. Dacă atunci când am primit cartea, titlul mă ducea cu gândul la o luptă a lui Arrio de a găsi drumul spre iubita lui, iată că am avut o surpriză. Victoria este piesa centrală, Victoria este cea care îl salvează încă o dată pe Arrio prin puterile ei dobândite atât în urma contactului cu moneda străveche, fiind supranumită acum Stăpâna argintului, dar și prin schimbul de sânge pe care l-a avut cu vampirul ei iubit.
Deși nesocotită, Victoria primește fără istericale toate schimbările din viața ei, cu același delicios simț al umorului, dar am simtit și un pic de saturație: era împinsă constant peste limitele ei, viața ei era total răvășită, îî era dor de Victoria cea pre-nemuritori și cea ante-Arrio.
Vreau să o felicit pe autoarea Oana Arion pentru ușurința cu care ne poartă pașii într-o lume atât de complexă, pentru bucățile de suflet și de personalitate pe care le regăsesc cu mult mai multă ușurință acum printre rânduri, mai ales după ce am avut onoarea să o cunosc pe Oana. Nu e greu să ”digeri” atâtea întâmplări si personaje, nu când îti sunt servite lângă ”papa”, ”nani vampiresc”, ”să mori tu”, ”frumos mai vorbești mata”.

Aștept cu nerăbdare să devorez și volumul 3 și să aflu ce personaje și ce creaturi își mai fac apariția! Sunt curioasă de evoluția Victoriei, dar si de relația lor de dragoste atipică!

Îti mulțumesc Oana Arion pentru posibilitatea de a mă delecta cu Seria Nemuritor!

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns