Te-am iubit deja în visul meu – Holly Miller, recenzie

Te-am iubit deja în visul meu este disponibil cu precomandă. Livrarea se va face începând cu 6 octombrie 2020.

Colecția Damen Tango ne-a adus până acum romane cu povești calde, care se pot lipi de sufletele noastre, ale cititorilor de cursă lungă. Romane cu dragoste scrie pe prima pagină și sunt total de acord cu asta. Sunt potrivite pentru atunci când sunteți în căutarea unor istorii deosebite de viață, a unor personaje cu care să vă identificați. Sunt numai bune pentru a vă lăsa sufletul să se piardă printre rândurile lor. Farmecul lor nu stă în firele narative complicate, răsturnate și duse în toate părțile. Ele au ceva aparte în simplitatea lor, sunt parcă povești rupte din viața noastră sau a celor dragi nouă. Sunt calde, fermecătoare și extrem de plăcute.

Te-am iubit deja în visul meu rupe tiparele cu care ne obișnuisem și ne oferă o poveste dulce-amăruie. Aproape că mi-a fost teamă să înaintez și să le aflu povestea lui Joel și Callie. M-am bucurat de clipele lor de bucurie, de cunoaștere. Fiorul anticipației mi-a tot dat târcoale pe parcursul lecturii. Voiam să le fiu aproape, dar știam și că există o piedică undeva și mi-era temă să ajung acolo. Punctul ăla de cotitură este exact punctul care întorcea pe dos tot ce știam.

 „Aproape toată viața mea am avut vise profetice. Genul de viziuni lucide, vii, care mă sperie în somn. Îmi arată ce se va întâmpla peste câteva zile, săptămâni sau chiar ani. Iar subiecții sunt mereu oameni pe care îi cunosc. Visele apar cam o dată pe săptămână, iar raportul între bine, rău și neutru este destul de egal. Însă premonițiile urâte sunt cele de care mă tem cel mai mult: accidentele și bolile, durerea și necazurile. Din cauza lor sunt mereu agitat, mereu în alertă maximă. Întrebându-mă când va trebui să deviez iar cursul sorții, să dau fuga să intervin în planurile altcuiva. Sau, mai rău de atât, să salvez o viață.“

Între luptă și resemnare

Nu știu dacă vi se întâmlă și vouă, dar mie mi-e cel mai greu să scriu despre cărțile pe care le iubesc. Mai ales dacă structura lor este simplă și descompunerea acesteia ar distruge din farmecul general. Nu e ușor să scoți bucăți din povestea lui Joel și a lui Callie. Sunt exact ca un puzzle. Se completează perfect și oferă împreună imaginea de ansamblu. Mă simt exact ca un șoricel care trebuie să roadă de pe marginea bucății generoase de cașcaval. Știu că mijlocul este absolut delicios, dar eu trebuie să stau tot pe aici.

Ideea cărții, chiar dacă are doar o tentă vagă, m-a dus cu gândul la romanul Soția călătorului în timp. Doar că în acel roman soțul apărea mereu în viața femeii iubite, chiar dacă aceasta avea 20 sau 40 de ani.

Aici, în romanul lui Holly Miller, viitorul depinde doar de visul lui Joel. Și de el. De ce spun asta? Păi, să vă explic…

Joel – lupta împotriva viselor

Joel este un personaj diferit de cele pe care le-am întâlnit până acum. L-am plăcut imediat pentru șarmul lui, pentru umorul inteligent și pentru devotamentul său față de familie. L-am judecat aspru mai târziu. M-am pus în locul lui și am încercat să fac o alegere. Am urmărit ramificațiile fiecăreia și am fost confuză la final. Și mai confuză.

Înțeleg de ce se spune că ignoranța aduce fericire. Pentru că, dacă sfârșitul s-ar dovedi iminent, brutal sau ambele, știu că n-aș putea trăi cu spaima asta. 

Joel avea dintotdeauna vise premonitorii. Erau legate doar de cei pe care îi iubea și îi arătau ceea ce avea să se întâmple cu ore, zile, ani înainte de evenimentul propriu zis. Prea multe și prea reale pentru a fi doar coincidențe, visele îl chinuiau de ani de zile. Putea interveni în anumite ocazii. Chiar dacă îi dispera pe cei din familia sa. Aceștia puneau comportamentul lui grijuliu pe fondul pierederii premature a mamei lui. Nimeni din familie nu știa de acest har și lui Joel îi era teamă să se confeseze. Se bucura pentru visele pozitive, dar cum îi putea avertiza în legătură cu celelalte? Puteau să îl considere nebun. Dar își asuma asta și prefera să nu se schimbe.

Rămânea așa, unchiul cu o viață plictisitoare, care pare să nu vrea o relație serioasă și prefera să stea închis în propria casă. Adevărul că îi era teamă să iubească. Îi era și mai teamă de visele care puteau veni. Cum ar fi putut să traiască știind sfârșitul? Asta îl costase deja foarte mult, dar Joel învățase deja cum să țină piept curioșilor.

Callie – explozie solară

Callie umple rândurile de bucurie. Deși o putem cataloga drept o ființă în derivă, mie Callie mi-a plăcut pentru prezența ei de spirit. Este amuzantă, prietenoasă, dornică de cunoaștere. Încerca acum să își refacă viața după ce o pierduse pe prietena ei cea mai bună. Moartea lui Grace funcționase ca un catalizator. O obligase pe Callie să se gândească la ceea ce își dorea cu adevărat în viață. Își pusese multe visuri pe pauză și lăsase timpul să treacă pe lângă ea. Nu era oare cumva vremea pentru a călători în Peru, locul ăla minuant la care visase de ani de zile? Nu era timpul pentru a-și schimba locul de muncă?

Dar fix pe când era aproape gata cu ordinea în propria viață, ghiciți ce? Apare Joel. Și amândoi se simt atrași unul de celălalt precum doi magneți cu poli diferiți.

Ea încrezătoare, el speriat de ce ar fi putut visa. Ce ar putea face? Să iubească sau să se ferească de dragoste?

Dar cred că asta e realitatea descurajantă a vieții – nu poți să alegi. 

Te-am iubit deja în visul meu

Te-am iubit deja în visul meu este un roman dulce-amărui, plin de speranță, de lacrimi și regrete. Plutește mereu un „ce-ar fi fost dacă…” peste pagini și simți încă de la început un spin în suflet. M-a durut sufletul pentru alegerile lor și pentru lupta pe care Joel trebuia să o ducă în fiecare zi cu el însuși.

Pentru că dragostea nu e numai despre alegeri ușoare, despre soluții simple – e mai degrabă despre muncă grea și telefoane dificile, despre sacrificiile pe care nu vrei să le faci, de fapt. Nimic important nu se obține vreodată ușor…

Nu o să vă mint, nu este un roman care să îți ofere prea multe variante de final. Începi să le creionezi, aproape fără să îți dai seama, înainte ca să primești și alte detalii. Dar este genul ăla de roman pe care îl poți asocia cu o călătorie. Nu este importantă destinația, este important timpul pe care îl petreci până acolo și compania pe care o alegi.

Dacă iubești cu adevărat, nu este loc de egoism. Ții persoana iubită lângă tine știind că nu i te poți oferi total sau îi dai voie să fie cu adevărat fericită?

Dragostea nu este ușoară. Dragostea este un proces complex, cu piedici, cu durere, cu bătăi accelerate de inimă, cu lacrimi, cu emoție, cu clipe de neuitat. Nu este simplu să iubești la fel. Nu este simplu să te reîndrăgostești în fiecare zi de același om. Dar sunt atâtea detalii, atâtea ancore, atâtea amintiri. Toate te pot ajuta să iubești.

Mi-a plăcut cartea, dar nu cred că asta este o surpriză pentru voi. Se cunoaște predispoziția mea pentru romanele astea care mă fac să plâng. Este o poveste simplă, dar plină de afecțiune și alegeri. Este un roman lipicios. Știți că eu am și categoria asta. Vi-l recomand!

Te-am iubit deja în visul meu a apărut la Editura Nemira și poate fi comandat de aici.