Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris (recenzie, Humanitas)

Istoria lui Lale și a Gitei demonstrează că nu există loc pe lume în care iubirea să nu poată învinge.” Il Mattino 

„Tatuatorul de la Auschwitz” este povestea adevărată a doi oameni care au fost mai puternici decât ororile la care au fost supuși. Povestea lor este cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am citit-o vreodată! Înflorește în cele mai neprielnice condiții, fix atunci când ei aveau cel mai puțin de oferit, este sfâșietoare și cutremurătoare! Poate o poveste de dragoste care începe într-un lagăr să aibă viitor? Poate. Pentru că Lale este unul dintre cele mai încăpățânate personaje pe care le-am întâlnit vreodată. 

Lale, Ludwig Eisenberg, s-a născut pe 28 octombrie 1916 la Krompachy, Slovacia. El m-a uimit de la primul rând pe care l-am citit. Am simțit că am de-a face cu un încăpățânat. Am știut că are nervii tari și că unul ca el poate supraviețui cruzimii din lagărul de concentrare de la Auschwitz. Are, ce-i drept, și un pic de noroc. Se pare să steaua lui David este steaua lui norocoasă. 

Tatuatorul de la Auschwitz – cea mai frumoasă poveste de dragoste 

Lale este adus cu trenul de vite. Se remarcă printre ceilalți datorită costumului pe care îl poartă. Știe unde este dus, dar se duce cu demnitate. Nu ar renunța la ea, nici la speranța pe care o poartă în suflet și nici la educația bună pe care o are. Știe că asta ar putea fi un avantaj pentru el. Deschizând cu atenție uși, se poate transforma într-un observator care ar putea depune mărturie mai târziu împotriva celor care vor să îi reducă la stadiu de nimic. El nu le va da voie. Știe să se joace, și asta o să facă. 

Primește el însuși un număr la intrarea în lagăr, dar în scurt timp este remarcat de Tatowierer, cel care tatua numerele. Soarta lui se schimbă subit, mai ales când Pepan, tatuatorul principal, dispare și el este desemnat să îi ia locul. 

Noua lui funcție îi aducea un pat într-o cameră ce era destinată în mod normal Kapo-ului, supraveghetorul unei barăci, extra porții de mâncare și libera trecere prin lagăr. Lale nu se bucură de aceste beneficii de unul singur. Începe să adune porțiile de mâncare și să le ducă băieților din baraca 7, baracă unde el fusese repartizat inițial și unde insuflase primele îndemnuri. Le spusese să fie atenți și să nu se lase înrobiți. Sfaturile lui prinseseră rădăcini și toți îi erau recunoscători.Colțurile de pâine pe care le aducea Lale erau, dincolo de hrană pentru stomacurile goale, singura urmă de umanitate, de normalitate pe care o aveau. În locul ăsta, nu oricine ar fi fost capabil de empatie. O gură de pâine în plus ar fi fost echivalentul unei zile în plus. Dar Lale dovedește o dârzenie de neclintit atunci când aduce mâncare și face porții egale pentru beneficiari. 

Contrabanda lui cu mâncare atinge proporții mult mai mari, riscurile fiind pe măsură, dar Lale nu renunță. Știa să se facă plăcut oriunde și nu se sfia, deși uneori ar fi putut atinge corzi sensibile. Așa le cunoscuse pe fetele de la Canada, baraca unde ajungeau bunurile confiscate. Ele sortau bunurile și găseau acolo bijuterii și bani pe care i le dădeau lui Lale. 

Învățase să își facă meseria și meseria de tatuator.  Nu mai privea deținuții în ochi, deși fierbea pe interior. Pe unii îi mai ajuta cu mâncare, altora le mai șoptea cuvinte de încurajare. Așa o întâlnește pe deținuta 34902. E frumoasă. Are ochii negri, scalpul tuns, dar are o strălucire aparte. Se va folosi de relațiile lui pentru a ajunge la ea. Află că se numește Gita și el devine stâlpul ei de susținere. Știe că interesul lui îi poate crea probleme ei, dar nu poate să rămână departe de ea. 

Când termină, îi ține brațul o clipă mai mult decât e necesar, privind-o în ochi. Zâmbește slab, chinuit. Ea îi răspunde cu un zâmbet și mai slab. Ochii ei dansează însă în fața lui. Privindu-i, inima lui pare că se oprește și totodată începe să bată pentru prima oară, bubuind, aproape amenințând să îi sară din piept.

Povestea lor este un amestec dulce-amărui. Când se pot bucura câteva minute de compania celuilalt, dacă ștergi din minte locația și hainele murdare ce atârnă pe ei, ești tentat să crezi că sunt un cuplu de îndrăgostiți pe o bancă, într-un parc micuț. În realitate, dragostea lor este o floricică firavă care crește într-un ținut betonat, unde vânturi bicisnice o bat și nimeni nu o protejează. 

Un roman tulburător, brut, necosmetizat, pe care îl recomand tuturor! Nu are cum să nu te atingă, să nu te sensibilizeze o astfel de poveste! Are un stil extrem de fluid în ciuda atrocităților menționate. Emoțiile nu m-au părăsit o clipă și pumnii mi-au fost încordați pe tot parcursul lecturii. Veți afla povestea lor, dar și lupta pe care sunt nevoiți să o ducă zi de zi. Citiți romanul ăsta, merită! Este un roman despre curaj, despre puterea de sacrificiu, despre onoare! O adevărată lecție de viață!

Tatuatorul de la Auschwitz spune povestea adevărată a lui Lale și a Gitei Sokolov, doi evrei slovaci, doi oameni obișnuiți care au trăit în vremuri ieșite din comun, cărora li s-a luat libertatea, demnitatea, familiile, și chiar și numele le-au fost înlocuite cu litere.” – The Irish Times

Romanul a apărut la Editura Humanitas și poate fi comandat de pe Libris. 

An aparitie: 2018

Autor: Heather Morris

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Raftul Denisei

Editie: Necartonata

Editura: HUMANITAS

Nr. pagini: 312

Traducator: Luana Schidu