Etichetă: Youngart
Rezistență este romanul pe care l-am ales mânată de un impuls mai puternic decât mine. Sufletul meu știa deja că nu-mi luasem doza lunară de ficțiune istorică și deja fremăta simțindu-mi privirea alunecând iar peste rafturi. Îmi place mult ficțiunea istorică însă, așa cum am mai spus anterior, îmi las timp între două povești din acest gen. Vreau să...
Miezul nopții fără lună - stelele nu pot străluci decât în întuneric.
" - Pacea e mai presus de putere, zicea el mereu.
- Dar cum poate un om să trăiască în pace, dacă-i veșnic bântuit de frica morții? îl întrebam."
Nu m-am întors acasă cu multe cărți, dar m-am bucurat de cele patru pe care le-am cumpărat pentru fetele mele. Una...
Furia roșie este primul volum al seriei Furiilor, serie pe care eu am tot ocolit-o. Mă gândeam că SF-ul nu este tocmai genul meu de carte, mă simțeam nepregătită pentru toate acele informații care conturează viitorul posibil al lumii. Am început cu distopiile, mi-am dorit să gust din și mai mult. Și am ajuns la Pierce Brown și volumele...
Cum să te porți într-o familie mare este o comedie dulce amăruie. Sincer, nu mă așteptam să găsesc un subiect atât de serios. Mă așteptam să văd lumea prin ochii unui copil de unsprezece ani. Deja mă pregătisem să văd faze amuzante, refuzuri, respingeri, acceptări și prietenii despre care se crede că vor dura toată viața. În schimb, am...
„Darul lui Jonas” este o distopie care m-a pus pe gânduri. Sincer, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Romanele de la Young Art nu le-am descoperit de mult timp. Am preferat mereu cărțile de copii de la Arthur. Sunt foarte interesante și eu le folosesc pentru a mă relaxa. Cele din Young Art mi se păreau...
„Fata cu palton albastru” este cartea care mi-a ținut companie astăzi. Nu am citit nimic despre carte, dar am știut că mi-o doresc tare, tare mult. Am citit descrierea când am fost la Bookfest și mi s-a tot învârtit în minte de atunci. Toate romanele care abordează tema războaielor mondiale îmi sunt pe plac
„Pasăre cântătoare” este un roman descoperit din întâmplare. Fetele de pe grup au povestit așa frumos despre el încât nu am rezistat tentației. Nu știam despre carte mai nimic și nici nu intuiam cât de tare mă poate da peste cap o carte cu două sute de pagini.
De cărțile cu și despre adolescenți m-am tot ferit până acum. Nu că nu ar fi bune. Poate doar pentru că am eu vreo preconcepție cum că toate, sau majoritatea, au povești clișeice, povești cu un bad boy și fete bune, fluturași, cămine și holuri de liceu.
Când reușesc să găsesc în descriere ceva care mă intrigă și îmi menține...
