• Anca scrie...,  Poezii

    Vremelnicie – Anca R. Poezii

    Te uită la ei cum pășesc apăsat Se sprijin-ades, mai tac, mai vorbesc, Nu știu ei prea multe, au trăit la sat, Dar, Doamne! Cât pot să-i iubesc. Nu știu să m-acuze, încet mă cuprind Cu blândețea lor mă-nconjoară, Și de multe ori brațele vreau să-mi întind Și s-o cuprind pe mama, la țară. Îi este șorțul prea vechi, basmaua sucita Dar cine stă să le vadă? Copiii îi vin Tre’ să facă și pâine, și corn, și plăcintă Și uită pe dată de bătrânețea ce-i chin. Și tata se uită încet peste gard, Cândva era atât de drept și voinic Și-acum îmi este la fel de drag, Da mă…