Etichetă: Poezii
Rugă - Anca R.
Cum am ajuns noi triști și apăsați?
De ce suntem zi după zi mai răi?
De ce uităm de mamă și de frați?
De ce uităm că suntem fiii Tăi?
Tu ești perfect, noi suntem chipul Tău
Dar te cioplim aievea-n lut și lemn
De ce noi, Doamne, ne hrănim cu rău?
Trimite Slava Ta și dă-ne-un semn.
Ne-am rătăcit pe căi întunecate
Și facem...
Ești alături de mine și-ți mulțumesc De toate cu tine pot să vorbesc M-asculți, mă susții, mă sprijini mereu Cu tine împart și ce-i bun și ce-i rău.
Nu știu să iau răul din zilele tale
Nu știu cuvinte alese să-ți spun
Tot ce pot să-ți dau e o-mbrățișare
Și să merg mână-n mâna cu tine pe drum.
Mi-ai fost aproape de...
Dorința mea - Anca R. Decembrie, Poezii
Moșule, te-am așteptat,
Și mi-e sufletul curat,
Ghetuțele sunt spălate,
Stau frumos aliniate.
Să îmi pui Moșule-n ele,
Doar câteva bombonele,
Sănătate de-ai putea
S-aduci pentru buna mea.
Să îi dai mamei putere,
Și un strop de mângâiere
Tatălui ce mi-e plecat,
Iar nu l-am îmbrățișat.
S-aduci câte-un dulce mic
Pentru oricare pitic
Ce stă cu capu-aplecat
Lângă geamul înghețat.
Știu, Moșule, că ai da
Tuturor din tolba ta,
Toți copiii...
O viață - Anca R. Poezii, noiembrie
Sunt vieți care se frâng devreme
Lăsând durere-n urma lor,
Ei lasă-n mintea noastră semne,
Și amintirile ne dor.
De ce trăim inconștienți?
De ce ne credem imortali?
De ce uităm să fim atenți
Și clipei nu-i suntem leali?
Zilele noastre-s numărate,
Și noi le risipim în van,
Uităm de noi, de bunătate,
Și, iată! A trecut un an.
Trăim fără să bănuim
Că ziua asta...
Ridic praful în pumnii mei strânși
Adaug curaj și un pic de putere,
Și ochii mi-i țin mereu larg deschiși,
Credința mi-e cea mai mare avere.
Mi-am pus toate așteptările
Într-un colț pustiu de lume,
Prea îmi bântuiau cărările,
Prea nu aveam ce le spune.
Le las acolo, să stea supărate,
Nu am nevoie de ele cu mine,
Așteptări prea bosumflate,
Să știți că fără voi sunt mai bine.
Nu îmi mai matur nici cărările,
Las frunzele să mă înfășoare,
Și-a toamnă caldă miros zările,
Mă las scăldată de raze de soare.
Nu-mi mai las lacrimile să...
Toamnă - Anca R. #poezii octombrie, 2018
Covor de frunze, toamnă-ai așternut
Și vântul suflă noaptea ca turbat,
Căci dansul frunzelor a început,
Căzând alene peste micul sat.
Și suflă vântul și-n suflet la mine.
Ți-am spus când ai venit și altă dată.
Mă identific cel mai mult cu tine,
Fac pătură din fire-ați colorată.
Mi-o țin în jurul umerilor goi
Și-mi beau ușor cafeaua parfumată
Toamnă, de ce e...
O mamă tristă ruga-și spune,
Genunchiul și-l apleacă,
Înalță sfântă rugăciune,
Pe toți sfinții îi roagă.
"N-am cerut nimic pentru mine,
Nu vreau nimic mai mult
Cer numai un colțuc de pâine,
Ca plânsu' să n-ascult.
Copiii s-or trezi curând
Și-or cere de mâncare,
Cel mic e mai mereu flămând
Doamne, cer îndurare!
Aș rupe eu din carnea mea
Pentru privirea goală,
Și pentru foamea cea mai rea
Când nu-i nimic în oală.
Nu știu...
Mi-e dor - Anca R. #poezii
Mi-e dor. Am scris pe toți pereții,
Mi-e dor de toate și de tine,
Și dorul, nu știu nici poeții,
Să îl descrie așa de bine.
Mi-e dor. Vreau să vorbesc cu tine,
Să discutăm despre prostii,
Să mă întrebi dacă sunt bine,
Și-apoi în brațe să mă ții.
Mi-e dor. Și dorul mistuiește
Și sapă-adânc în carne vie
Știi că orgoliul se plătește,
Și...
Născută din doruri si lucruri mărunte,
Din frici si necazuri mai mici sau mai mari,
Din focul ce doar ziua-l ascunde,
Din aripi micuțe de fluturi hoinari.
Din vise și șoapte purtate de vânt,
Din vorbe zdrobite mult prea devreme,
Din cer plumburiu și bucăți de pământ,
Din zeci de tăceri sau mii de probleme.
Din dragoste adâncă purtată curat,
Din lacrimi amare la asfințit,
Din pașii mărunți ce...