-
Rugă – Anca R. – poezii
Rugă – Anca R. Cum am ajuns noi triști și apăsați? De ce suntem zi după zi mai răi? De ce uităm de mamă și de frați? De ce uităm că suntem fiii Tăi? Tu ești perfect, noi suntem chipul Tău Dar te cioplim aievea-n lut și lemn De ce noi, Doamne, ne hrănim cu rău? Trimite Slava Ta și dă-ne-un semn. Ne-am rătăcit pe căi întunecate Și facem scut din vorbe ce rănesc Strângem pe listă zi de zi păcate, Uităm de tot ce-i bun, ce-i omenesc. Cununa ta de spini nu e uscată Îi punem noi mlădițe zi de zi, Și Tu ne ierți de fiecare dată, Tu…
-
De ziua ta… – Anca R.
Ești alături de mine și-ți mulțumesc De toate cu tine pot să vorbesc M-asculți, mă susții, mă sprijini mereu Cu tine împart și ce-i bun și ce-i rău. Nu știu să iau răul din zilele tale Nu știu cuvinte alese să-ți spun Tot ce pot să-ți dau e o-mbrățișare Și să merg mână-n mâna cu tine pe drum. Mi-ai fost aproape de prea multe ori Ai știut când să suni și să m-asculți Mi-ai pictat cerul în mii de culori Și-ai rămas când au plecat prea mulți. Eu îți promit să-ți rămân aproape Să te-ascult, să te sprijin neîncetat Să îți fiu aproape în ale vietii etape, La mulți ani,…
S-ar putea să-ți placă și
Destin – Anca R. O declarație
Dacă – Anca R. Poezii de noiembrie
Copilărie
-
Moșului – Anca R. Poezii, decembrie
Dorința mea – Anca R. Decembrie, Poezii Moșule, te-am așteptat, Și mi-e sufletul curat, Ghetuțele sunt spălate, Stau frumos aliniate. Să îmi pui Moșule-n ele, Doar câteva bombonele, Sănătate de-ai putea S-aduci pentru buna mea. Să îi dai mamei putere, Și un strop de mângâiere Tatălui ce mi-e plecat, Iar nu l-am îmbrățișat. S-aduci câte-un dulce mic Pentru oricare pitic Ce stă cu capu-aplecat Lângă geamul înghețat. Știu, Moșule, că ai da Tuturor din tolba ta, Toți copiii sunt cuminți, Toți îi iubesc pe părinți. Unii n-au avut noroc, N-au avut măcar un strop, Mângâiere să le pui, Moșule, să îi mângâi. Unii nu au nici ghetuțe, Nu primesc nici…
S-ar putea să-ți placă și
Tipuri de cititori (articol neserios)
Cu tine – Anca R.
Obiceiuri de cititor
-
O viață – Anca R. Poezii, Noiembrie
O viață – Anca R. Poezii, noiembrie Sunt vieți care se frâng devreme Lăsând durere-n urma lor, Ei lasă-n mintea noastră semne, Și amintirile ne dor. De ce trăim inconștienți? De ce ne credem imortali? De ce uităm să fim atenți Și clipei nu-i suntem leali? Zilele noastre-s numărate, Și noi le risipim în van, Uităm de noi, de bunătate, Și, iată! A trecut un an. Trăim fără să bănuim Că ziua asta e fragilă, Că am putea să nu mai fim, Că suntem doar o simplă filă. În cartea vieții praf suntem, O mână de clipe furate, Să nu uităm de ce avem Și să trăim pe săturate. Să…
-
Curaj – Anca R. Poezii, noiembrie
Ridic praful în pumnii mei strânși Adaug curaj și un pic de putere, Și ochii mi-i țin mereu larg deschiși, Credința mi-e cea mai mare avere.
-
Nu mai aștept – Anca R. Poezii de noiembrie
Mi-am pus toate așteptările Într-un colț pustiu de lume, Prea îmi bântuiau cărările, Prea nu aveam ce le spune. Le las acolo, să stea supărate, Nu am nevoie de ele cu mine, Așteptări prea bosumflate, Să știți că fără voi sunt mai bine. Nu îmi mai matur nici cărările, Las frunzele să mă înfășoare, Și-a toamnă caldă miros zările, Mă las scăldată de raze de soare. Nu-mi mai las lacrimile să cadă, Râd de mine, de lume, de toate, Și-mi las așteptările toate să vadă, Ce dimineața vine după lunga noapte.
-
Toamna mea – Anca R.
Toamnă – Anca R. #poezii octombrie, 2018 Covor de frunze, toamnă-ai așternut Și vântul suflă noaptea ca turbat, Căci dansul frunzelor a început, Căzând alene peste micul sat. Și suflă vântul și-n suflet la mine. Ți-am spus când ai venit și altă dată. Mă identific cel mai mult cu tine, Fac pătură din fire-ați colorată. Mi-o țin în jurul umerilor goi Și-mi beau ușor cafeaua parfumată Toamnă, de ce e rece-n noi? Așa a fost oare și altă dată? De ce nu vrei din doruri să-mi alini? De ce nu vrei să-mi lași zile cu soare? Te văd cum treci alene prin grădini Și cum te pierzi ușor apoi în…
-
Rugă – Anca R.
O mamă tristă ruga-și spune, Genunchiul și-l apleacă, Înalță sfântă rugăciune, Pe toți sfinții îi roagă. “N-am cerut nimic pentru mine, Nu vreau nimic mai mult Cer numai un colțuc de pâine, Ca plânsu’ să n-ascult. Copiii s-or trezi curând Și-or cere de mâncare, Cel mic e mai mereu flămând Doamne, cer îndurare! Aș rupe eu din carnea mea Pentru privirea goală, Și pentru foamea cea mai rea Când nu-i nimic în oală. Nu știu cum să le păcălesc Stomacul gol mereu, Știi, Doamne, cât îi mai iubesc, Dar ce să le spun eu? Vecinul de la prăvălie, S-a săturat de noi Nu îmi mai dă pe datorie, Și pruncii…
-
Mi-e dor -Anca R.
Mi-e dor – Anca R. #poezii Mi-e dor. Am scris pe toți pereții, Mi-e dor de toate și de tine, Și dorul, nu știu nici poeții, Să îl descrie așa de bine. Mi-e dor. Vreau să vorbesc cu tine, Să discutăm despre prostii, Să mă întrebi dacă sunt bine, Și-apoi în brațe să mă ții. Mi-e dor. Și dorul mistuiește Și sapă-adânc în carne vie Știi că orgoliul se plătește, Și noi plătim o veșnicie. Mi-e dor. Să îți vorbesc de vise De gânduri stinse și uitate, Să zbor cu-aripile deschise, Cu tine o eternitate. Mi-e dor. Să tac și tu să-mi spui Ce ai păstrat adânc în tine, Și…
-
Autoportret – Anca R.
Născută din doruri si lucruri mărunte, Din frici si necazuri mai mici sau mai mari, Din focul ce doar ziua-l ascunde, Din aripi micuțe de fluturi hoinari. Din vise și șoapte purtate de vânt, Din vorbe zdrobite mult prea devreme, Din cer plumburiu și bucăți de pământ, Din zeci de tăceri sau mii de probleme. Din dragoste adâncă purtată curat, Din lacrimi amare la asfințit, Din pașii mărunți ce calc-apasat, Din raze de soare aflat la zenit. Sunt toate acestea și-un pic mai mult, Sunt freamăt de frunze uscate ușor, Sunt note cântate încet de vânt, Sunt declarații și șoapte de dor.
