• Anca scrie...,  Creațiile mele

    Și tu și eu

    Și eu Și tu Suntem stângaci Și mai posaci. Și eu mai țip, Tu taci și taci. În rest, e bine Doar eu și tu, Doar tu și eu. Ne oferim mereu De-a-ntregul. Nimic nu-i doar pe jumătate. Cuvinte, zâmbete și fapte. Și când te cert, o fac total Și când mai țip? Nu am egal. Când mă iubești? Al meu e cerul. Și când zâmbești? Topești misterul E clar de-acum pentru-amândoi Și tu și eu am format „noi”. Nici lumea ta nu-i fără mine Și nici a mea completă nu-i De nu ești tu în gând mereu. Și azi zâmbesc Și mâine țip Mă-nfurii crâncen Chiar și acum. Zâmbesc…

  • Anca scrie...,  Creațiile mele

    Copilărie

    Copilărie, aș vrea să-mi cer iertare! M-am tot grăbit, am tot cerut Să cresc om mare.   Copilărie, mi-ai luat în joacă Zâmbete, visuri Și inima nu știe ce să facă.   Copilărie, te port în suflet Da nu mai ai farmec. Îți dau cu egoism câte un zâmbet.     Copilărie, să-mi spui, de ce m-am grăbit? De ce am uitat? Spune-mi, de ce am clipit?   Copilărie, mai lasă-mi genunchii juliți Și rana din palmă De ce n-ai strigat: de ce vă grăbiți?   Copilărie, de ce nu mă mai joc? De ce nu mai sper? De ce de zâmbet pur nu mai e loc?     Copilărie,…