„Podul de lut” este a treia mea întâlnire cu Markus Zusak. Cea mai fericită, aș spune. Primele pagini le-am parcurs greu și nu le-am înțeles deloc. Mă gândeam să renunț și să revin la ea când mă voi simți mai bine pregătită. S-a produs un declic, povestea din trecut a fost cea care m-a determinat să mă îndrăgostesc de tot ceea ce se desfășura sub ochii mei. Nimic nu e ușor cu Zusak. Trebuie să privești dincolo de cuvinte. Să le cauți sensul și esența. M-am împiedicat de alte câteva ori de-a lungul lecturii. Dar tot de atâtea ori am găsit motive să merg mai departe. Emoția, dragostea, iertarea, implicarea,…