Se spune că viața bate filmul. Și că finalurile fericite sunt numai petru filme. Personal, nu cred asta. Nu în totalitate. Depinde de ce final discutăm. Uneori, un final este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla. Alteori, finalul ne zguduie viața din temelii. Pentru finalurile care aduc ultimul rămas bun, nu suntem niciodată pregătiți. Considerăm că viața se sfârșește acolo, că nu vom putea trece peste. Dacă nu ar fi uitarea, nu am putea. Nu uităm niciodată, dar învățăm să trăim cu dorul. Și cu golul.        Știam că partitura acestei cărți îmi va face sufletul să plângă. Eu nu mă feresc…