-
Pachinko – Min Jin Lee, recenzie
Pachinko s-a înscris pe lista romanelor bune pe care le-am citit anul acesta. A fost o perioadă în care mi-am dorit mult cartea, dar am uitat o vreme de ea. Dar cred că mi-era destinată, așa că soarta a vrut să ne întâlnim. Și mă bucur mult că mi-am ascultat instinctul! Pachinko este o carte plină cu de toate. Nu aș putea să trasez o singură temă mai importantă. Cred doar că soarta coreenilor, lupta lor, încăpățânarea cu care au mers mai departe… toate astea au fost ideile principale în jurul cărora au gravitat personajele și poveștile secundare. „- Oriunde mergi, numai oameni ticăloși. Nu au nimic bun. Vrei să…
-
Femeia cu chimono alb – Ana Johns, recenzie
Femeia cu chimono alb este un roman pe care l-am asemănat cu o plimbare într-o livadă cu cireși. E primăvară, soarele încălzește pământul, copacii își întind ramurile spre cer și mugurii pocnesc. Florile de cireș sunt frumoase, gingașe și trecătoare. Exact așa cum este viața noastră. Te uiți, te minunezi de măreția naturii și un cerc de regret îți strânge inima. Te bucuri de ceea ce te înconjoară sau te agăți de regretul că mâine nimic nu va mai fi la fel? O combinație dulce amară între clipa din prezent și clipele care vor urma. Dar nu știm dacă acele clipe vor poposi și pe ramurile copacului vieții noastre. ”…
-
Recenzie: Dansatoarea de kabuki – Sawako Ariyoshi
Cu Sawako Ariyoshi m-am întâlnit prima oară în ”Parfum de curtezană”, o carte care a adus în lumină destinul unei femei puternice ce s-a reinventat după fiecare lovitură primită de la viață. Mi-a plăcut mult modul în care ne vorbește despre Japonia, despre florile de cireș și prun, despre chimonouri colorate și obiceiurile asiatice. Era clar pentru mine că voi mai căuta cărți semnate de ea. Eram curioasă să văd în ce colț al Japoniei mă mai poartă, cu cine îmi mai face cunoștință. Dacă data trecută am pășit în lumea curtezanelor, de data aceasta Ariyoshi ne poartă în lumea dansului și a artiștilor stradali. Eram convinsă că îmi…
-
Recenzie: Parfum de curtezană – Sawako Ariyoshi
Cei care au mai citit articole de-ale mele, știu cât de mult îndrăgesc tot ce ține de cultura asiatică. Literatura japoneză, chiar dacă nu am citit prea multe cărți semnate de autori japonezi, este preferata mea. De fiecare dată când citesc un astfel de roman, am în cap o imagine clară. Petale de flori de cireș, femei frumoase și timide, ricșe, gheișe, chimonouri colorate. Toate astea însoțite de zgomot de clopoței. Nu mă întrebați de ce clopoței…nu știu să vă spun. Cu o astfel de imagine în minte și cu liniștea ce îmi este insuflată de modul unic în care asiaticii îmbină frumusețea și greutățile vieții, am parte, cu siguranță,…
