-
Anul tău perfect – Charlotte Lucas (recenzie, editura Rao)
Istoria se repetă. Am început anul 2018 cu prima parte a acestui roman (Anul tău perfect) și îmi aduc aminte că m-au bucurat tare mult coincidențele. Nu puteam începe 2019 altfel, mai ales că partea a doua mă așteaptă de ceva vreme. În ediția în engleză, romanul nu a fost împărțit. Personal, consider că era mai bine să nu fi fost împărțit nici la noi. Părțile sunt destul de subțirele și acțiunea este foarte săracă. Trunchiată așa, cartea parcă își pierde din esență și din farmec. Este o lectură ușoară, previzibilă și forțată pe alocuri, dar care se potrivește mănușă cu zilele aglomerate și intense din jurul sărbătorilor. Mi-a plăcut…
-
Aici, acum, mereu – Catherine Isaac (recenzie, Libris)
„Aici, acum, mereu” este o cărticică tare simpatică. Ar fi fost nu ai bună de citit în vacanța de vară, dar ce sa fac dacă am găsit-o mai repede pe Libris? Am adăugat-o imediat în coș și am profitat de starea mea pentru a o citi. „Aici, acum, mereu” este un roman pe care l-aș asemăna cu o ciocolată caldă peste care aș pune și câteva bezele. Dacă nu iarna, atunci când? Povestea este una extrem de ușoară, previzibilă chiar, dar este simpatică și lipicioasă. Vrei să stai în compania personajelor, să te relaxezi, să te împrietenești. Eu sunt curioasă să văd de ce se mai desparte lumea și în…
-
Al zecelea cerc – Jodi Picoult, (recenzie, Editura Litera)
Această poveste a unei familii departe de a fi perfectă și aflată în pragul distrugerii îl captivează pe cititor de la început până la sfârșit. – Publishers Weekly Jodi Picoult m-a cucerit cu „O viață de rezervă”. Atât de mult am plâns la cartea aceasta. Mi-am promis că nu voi rata nicio carte de-ale ei. Știu că poveștile sale ating subiecte sensibile, personajele sunt imperfecte și pline de temeri, așa că, se pare că scrie pe placul sufletului meu. Istoriile sale sunt pline de dramatism, dar sunt povești care par rupte din realitate. Există mereu o lecție bine ascunsă, există morală și finalul nu este niciodată perfect rotund, dar exact…
-
Te urăsc, te iubesc – Sally Thorne (recenzie, Herg Benet)
Aveam atâta nevoie de o carte amuzantă! Una care să mă binedispună și să mă pregătească pentru lista cu lecturile „grele” pe care mi le-am pregătit de una singură. Nu caut să citesc altceva în decembrie. Da, mai includ și povești tematice, dar nu e asta o prioritate sau o regulă. Citesc în funcție de starea mea. Ce vină am eu că frigul de afară mă îndeamnă să citesc thriller după thriller? „Te urăsc, te iubesc” este exact genul de carte pe care o asemăn cu un cadou cu cea mai sclipitoare hârtie și cea mai pompoasă fundă pentru a distrage atenția de la conținutul care poate fi unul extrem…
-
Prințesa de cenușă – Laura Sebastian (recenzie, Storia Books)
Tensionată și elaborată, această poveste despre o prințesă maltratată și dornică de răzbunare, care incită la rebeliune pentru a-și recăpăta poziția de putere, atinge o coardă a timpului. Prințesa de cenușă este o replică inteligentă și feministă a poveștii tradiționale cu eroina detronată, la care se adaugă multă intrigă, iubire și minciuni spuse pentru a îndulci situația. Baftă dacă vreți să o lăsați din mână. – Virginia Boecker, autoarea seriei The Witch Hunter Mă gândeam că voi citi un alt YA fantasy. Am ales cartea pentru că starea mea îmi indica asta. Ca de obicei, am pornit la drum fără multe așteptări, dar am avut parte de o surpriză. Nu…
-
Crucea de foc – Diana Gabaldon (partea a cincea din seria Outlander, volumul doi)(recenzie, Libmag)
Diana Gabaldon nu este o autoare pentru orice stare. Când pornești în aventurile din cărțile ei, trebuie să fii sigur că ești pregătit sufletește și mental. Diana Gabaldon are un atribut care o ajută să se facă remarcată printre ceilalți autori de talia sa. Scrie cinematografic, vizual. Acoperă fiecare por, pornește pe toate firele și descrie, pas cu pas, fiecare decizie sau acțiune.
-
Contraste – Maria Metco (recenzie, Editura Eikon)
Mi-a plăcut îmbinarea aceasta dintre prezent și trecut. Contraste este ca o radiografie a societății noastre. Apoi, izolează cazurile. Ia câte un individ din păturile sociale și îl analizează fin. Unde începe cu adevărat fericirea? Când așteptăm sau când renunțăm la așteptări?
-
Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris (recenzie, Humanitas)
Un roman tulburător, brut, necosmetizat, pe care îl recomand tuturor! Nu are cum să nu te atingă, să nu te sensibilizeze o astfel de poveste! Are un stil extrem de fluid în ciuda atrocităților menționate. Emoțiile nu m-au părăsit o clipă și pumnii mi-au fost încordați pe tot parcursul lecturii. Veți afla povestea lor, dar și lupta pe care sunt nevoiți să o ducă zi de zi.
-
O logodnă foarte lungă – Sebastien Japrisot (recenzie, editura Nemira)
„O logodnă foarte lungă”, romanul scris de Sebastien Japrisot, a apărut de curând în colecția Babel de la Editura Nemira.Impactul vizual generat de copertă este unul uriaș, aș putea spune că a fost aproape magnetic. O imagine extrem de sugestivă, aproape că vezi dragostea plutind în aer. „O logodnă foarte lungă” supune atenției cititorului o poveste de dragoste care păstrează frumusețea și căldura vremurilor de altădată. Toate acele detalii mi s-au părut atât de delicate și aproape că m-au făcut să suspin. Este iubirea aceea nealterată de tehnologie, de orgolii prostești și de priviri piezișe. Ce o face cu adevărat specială? Dincolo de faptul că izvorăște între doi adolescenți extrem…
-
Fata cu palton albastru – Monica Hesse (recenzie, Grupul Editorial Art)
„Fata cu palton albastru” este cartea care mi-a ținut companie astăzi. Nu am citit nimic despre carte, dar am știut că mi-o doresc tare, tare mult. Am citit descrierea când am fost la Bookfest și mi s-a tot învârtit în minte de atunci. Toate romanele care abordează tema războaielor mondiale îmi sunt pe plac