• Anca scrie...,  Recenzii

    31 de lucruri pe care le-am învățat până la 31 de ani (prima parte)

    Dacă vă gândiți că acest articol va fi unul motivațional și plin de chestii filozofice…vă dezamăgesc iar. Nu este. Este un articol scris pentru că mă mâncau degetele să scriu ceva și nu știam ce. V-am spus deja că pragul de 30 de ani a fost unul critic pentru mine. Mă gândeam la treizeci ca fiind nu știu ce ciudățenie a naturii, vreun neg în barbă și nu știu câte fire de păr pe el. Nu e așa, dar asta nu înseamnă că nu intru în fibrilații când spun treizeci. Aș minți. Așa că am decis să îmi spun altfel vârsta. Măsor în decenii. Vă gândiți că am trei decenii?…

  • Articole diverse

    Viața la 31…

    Când suntem mici ne dorim să fim mari. Ironia sortii, nu? Nu mai știu exact câți ani aveam, dar știu că dacă mă întreba cineva câți ani aveam, întotdeauna, dar întotdeauna spuneam că am mai mulți decât aveam de fapt. Credeam că lucrul ăsta îmi asigura cumva maturitatea sau înțelepciunea. Mă uitam in oglindă și pândeam trăsăturile de copil ce încă insistau să îmi rămână pe chip. Doream să fiu matură. Să fiu luată în seamă și voiam că părerile mele sa fie considerate pertinente. Eram mai mereu îmbufnată. Apoi am învățat să zâmbesc mereu. Am râs cu gura până la urechi. De mine sau de alții. Sau de altele.…

  • Anca scrie...

    El, ea…și internetul. :-)

    S-au văzut..prima oară într-o seară de mai… E, pe naiba…era august. 🙂 Ea, un pic sătulă de încercările prin care viața o silise să treacă. Mai crede încă și acum că are un radar de detectare a bărbaților nepotriviți pe o rază de 10 kilometri. 🙂 Nici nu mai știa dacă să creadă în dragoste. Prin cărțile pe care le citea, dragostea era descrisă ca un sentiment înălțător care îți schimba radical viața și îl aducea pe el. Nu, nu cel pe cal alb. Ea îl voia pe cel care i-ar fi putut visele să zboare. Pe cel care i-ar fi scris cu emoții pe piele, tot ce simte. Cel…

  • Anca scrie...

    Când noaptea vine…

    Nopțile sunt întotdeauna un bun sfetnic. Pentru mine așa au fost mereu. Am timp să stau cu mine, să mă gândesc la ce am facut peste zi si la ce aș fi putut face. E momentul acela de liniște, de dulce împăcare, de tine cu tine, așa cum esti tu. E ceasul în  care te scuturi si de măștile de “sunt bine” pe care le porți.  Și atitudinea de “pot și mai mult” sau de “nu mă mai doare”. Pentru că în viață aduni oameni in jurul tau, dar nu mulți vor sti sa te citeasca.  Nu toți vor avea acces in coltisorul tau de intimitate unde lasi armura de…

  • Anca scrie...

    Despre mine…

    Sunt Anca. Sunt născută toamna și sunt o fire romantică. Dacă ai ajuns în spațiul meu virtual și alegi să poposești un pic pe aici, te rog să îți scuturi umerii de praf și de tristețe. Aici este căsuța mea din povesti. Nu, nu e din turta dulce deși mi-ar fi plăcut sa fie, nu e nici căsuța piticilor din poveste, este doar căsuța mea la care eu muncesc în fiecare zi. Bârnele care o susțin, eu le numesc vise. Materialul care ține legate toate ideile mele se numește speranță.  Iar toți cei care doresc să îi treacă pragul se numesc prieteni. Dacă veți vrea să vă lăsați o urma,…