Dacă vă gândiți că acest articol va fi unul motivațional și plin de chestii filozofice…vă dezamăgesc iar. Nu este. Este un articol scris pentru că mă mâncau degetele să scriu ceva și nu știam ce. V-am spus deja că pragul de 30 de ani a fost unul critic pentru mine. Mă gândeam la treizeci ca fiind nu știu ce ciudățenie a naturii, vreun neg în barbă și nu știu câte fire de păr pe el. Nu e așa, dar asta nu înseamnă că nu intru în fibrilații când spun treizeci. Aș minți. Așa că am decis să îmi spun altfel vârsta. Măsor în decenii. Vă gândiți că am trei decenii?…