Surorile – una dintre ele a mințit, una dintre ele a murit. Poți întoarce spatele unei asemenea ancore? Nu. Rămâi pironit locului, măcinat de dorința de a afla mai multe, tragi cu ochiul pe după fraze, de-a lungul paginii, numai pentru a rămâne agățat de cuvântul care pare edificator. Alergi spre el și speri că vei primi mai multul după care tânjești, îl întorci pe dos și îl socotești de neiertat atunci când se dovedește a fi încă o pistă falsă, încă un nod care se leagă peste adevăr, peste firul narativ, peste destine și alegeri.
Nu i-am rezistat nici eu, iertate fie-mi slăbiciunile literare. Mai ales că am cunoscut și Cuplul de la nr.9, cel cu „probleme” îngropate în grădina din spatele casei. Am aflat și secretul despre Fetele dispărute. Și acesta a fost momentul în care mi-a fost clar că am nevoie de mai mult pentru a-mi forma o părere pertinentă despre universurile creionate de Claire Douglas.
Încă nu știu dacă pariază totul pe plot twisturile din final. Dacă lasă plasa suspansului să coboare încet (poate prea încet pentru gustul meu). Dacă mai importante decât dezvăluirile sunt relațiile dintre personaje. Cert este că, până la momentul acesta, Claire Douglas încă este un mister pentru mine. Simt că poate mai mult, că are un potențial pe care-l întrezăresc printre toate crâmpeiele disparate ale poveștilor sale. Dar că nu reușește să-l evidențieze, nu reușește să ne stingă lumina tuturor.
Surorile – haina grea a vinovăției
„Un străin n-ar fi în stare să-i sesizeze suferința, dar eu, da. O poartă ca pe o haină grea pe care refuză să și-o dea jos, și altfel i se îndoaie genunchii de la greutatea ei.”
Suferința și vinovăția. Iată două sentimente care nu pot coabita niciodată într-un singur suflet. Mai ales când privești zi de zi chipul celui care i-ai făcut rău.
Abi nu și-ar fi putut oricum uita vreodată sora. Purtau în vene același sânge, aceeași moștenire genetică, aceeași iubire. Însă, pentru că fuseseră surori gemene, Abi era nevoită să privească în fiecare zi chipul celei pe care o omorâse. E drept, fusese un accident. Dar vina era pe umerii ei. Ea greșise, ea nu fusese atentă, ea stinsese lumina celei care strălucea cel mai tare dintre ele două. O căuta și acum. O „vedea” deseori în orașul lor, îndeplinind sarcini zilnice sau încheind diferite comisioane.
Nu era ea, nu ar fi putut fi ea. Dar asta nu însemna că nu o putea căuta în continuare. Iar despre căutările sale, deși și-ar fi dorit, Abi nu poate vorbi cu cei de acasă. Părinții ei erau într-un doliu permanent. Nu o acuzau pe ea, dar nici nu i se părea că o priveau cu aceeași bucurie. Îi oferiseră o cameră în casa lor. Dar cum se putea întoarce acolo unde fuseseră întotdeauna două? Acolo unde pereții încă purtau amintiri? Acolo unde s-ar fi ridicat întotdeauna privirile pentru a doua soră, pentru cea care făcea lumea întreagă să stea în loc?
Surorile – un nou început?
„Cu o intrigă vibrând de anxietate și fricțiuni, Surorile îi ține pe cititori cu sufletul la gură până la final… Un roman psihologic de debut extrem de palpitant.‘‘ Shelf Awareness
Deși nu plănuiește nimic din tot ce urmează să se întâmple în viața ei, Abi nu refuză nici oportunitățile care i se ivesc. Nu știe de ce este atrasă de viața unor gemeni excentrici, mai ales pentru că aceștia nu se numără printre prietenii ei vechi, de încredere. Se mută în casa acestora, convinsă că lucrurile bune își vor face din nou loc în viața ei. Însă, în ciuda petrecerilor și a hainelor luxoase, viața nouă a lui Abi este la ani lumină depărtare de așteptările sale.
Bea, partea feminină din perechea de gemeni, este când o prezență fermecătoare, când un dușman de nedorit. Toanele sale și antipatia cu care o privește uneori pe Abi ajung să altereze și starea cititorului, darămite pe cea a celor implicați. Am crezut-o pe Abi când a început să se îndoiască de tot ce i se întâmpla în grandioasa vilă. Dar am și învinovățit-o pentru faptul că accepta să trăiască așa, fără ținte și direcții clare, la mila și mâna unor necunoscuți capricioși.
Adevărul plutește la mijloc
„Tensiunea mocnește în fiecare pagină… o lectură care creează dependență și care nu vă va îngădui nici o clipă de liniște.‘‘ The Sun
Din păcate (sau din fericire), cadrul ales de autoare nu mi-a permis să mă încred în vreun personaj. Am simțit că au toate ceva de ascuns, un secret bine dosit în sertare încuiate cu chei grele, atent păzite. Însă, recunosc, la un moment dat a fost un pic prea mult chiar și pentru mine. Nu spun că nu s-ar fi putut întâmpla așa ceva și în realitate, spun doar că autoarea ar fi trebuit să lărgească un pic marginile orizontului, să îl facă mai ușor de digerat, mai ușor de aliniat cu povestea propriu zisă.
Apoi, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, mi-a mai servit Claire Douglas o întorsătură la final, de ajuns cât pentru a picura și mai multă neliniște în suflet. Ăla a fost momentul în care m-am înfuriat că nu mai aveam câteva pagini de parcurs, momentul în care scenariile au înflorit și semnele de îndoială au început să apară. Dacă sunteți în căutarea unei cărți doldora de aventură și supoziții, tocmai ați găsit-o! Dar simt nevoia să vă avertizez în legătură cu personajele implicate: fiecare are ceva de ascuns.
Surorile a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărat de aici.
