Ce-a rămas din mine?
Ce-a rămas din noi?
Un gol fără tine,
Cuvinte pe foi,
Lacrimi și suspine,
Gânduri alterate,
Prea multă mândrie,
Prea puține fapte.
A rămas cenușa
Timpului ce-a ars,
A rămas durere
Când linie-am tras.
Au rămas doar cioburi
Din inima mea,
Multe prea multe doruri
Și pustiu în ea.
Au rămas cuvinte
Suspendate-n aer,
Și o rugăminte
Ca tu să mai stai.
Mi-ai negat cuvântul,
Mi-ai luat fericirea,
S-a oprit pământul,
Azi nu mă mai ai.
Am luptat cu mine,
Am zbierat la toți,
Am călcat pe cioburi
Si am strâns bucăți.
Astăzi sunt mai bine,
Azi, din nou zâmbesc!
Astăzi cred în mâine!
Azi simt că trăiesc!
Știi ce-ți zic acum?
Azi nu te mai vreau,
Ce-a rămas din tine?
Ce-a rămas din noi?
Sincer să îți spun,
Am rămas doar eu.
Nu e despre doi,
E doar despre mine.
Dar să știi: Sunt bine!
Sensibile versuri, mereu să găsim forța în noi! <3
Întotdeauna!
Frumoase versuri. Foarte expresive, iar finalul e genial!
Poezia este mai noua sau mai de demult?
Este foarte noua :)) nu e legata de realitatea mea, sunt doar gânduri ce îmi trec prin minte.
Dar este inspirata de tot ce am trăit în viața mea. De-aici îmi iau ideile 🙂
<3
Super! <3
Îți super mulțumesc! 🙂
Revigorante atât scrisul cât şi concluzia.
Asta am dorit să subliniez!:)