Suflete regăsite – Ulrika Jonsson

De cartea asta îmi aduceam aminte datorită copertei frumoase pe care o are. A fost dragoste la prima vedere și mă gândeam că o voi savura alături de un ceai cald și o pătură pufoasă. Apoi a venit rândul altor cărți, a venit vara…deci adio, pătura pufoasă. Numai că zilele trecute mi-am reamintit de ea și așa am dat iama în rafturile mele pentru a o căuta.

Aveam nevoie de o carte ușoară, cu o poveste care să mă ajute să îmi relaxez mintea. Cartea m-a surprins într-un mod plăcut. Nu vă așteptați la o capodoperă literară, nici autoarea nu cred să aibă această pretenție de la cartea ei. Are un stil curat, incisiv și extrem de punctual. Nu se pierde în detalii, alternează foarte frumos prezentul și trecutul și surprinde cu acuratețe diversitatea stărilor și a emoțiilor personajelor sale. Am simțit și furia și angoasa, disperarea și resemnarea.

Este o carte simplă, o poveste fără un fir narativ alert sau alcătuit din multe planuri narative, dar care are un mesaj puternic. Este un roman despre pierdere, acceptare, compromis și rătăciri. Un roman de la care poți învăța ceva și de la care poți trage anumite concluzii despre viață.

***Moartea fulgerătoare a lui Austin, soțul lui Myrtle, este biletul de acces într-o familie solitară și lipsită de emoție. Austin era domnul perfecțiune. Tot timpul elegant și aranjat, dependent de control, principii și ordine, Austin impune același stil de viață glaciar și familiei sale.

Myrtle povenea dintr-o familie care se potrivea mai degrabă rigorii lui Austin decât viselor ei romantice. Era o optimistă incurabilă și o visătoare fără pereche.

O greșeală care atrage antipatia părinților ei o leagă pentru totdeauna de Austin. Și nu ar fi fost prima căsătorie fără dragoste, dar era cu siguranță una care anihila suflete. Myrtle devine proiecția soțului său. Introvertită, tăcută, incapabilă să acționeze sau să gândească altfel decât îi era dictat.

Aveau două fiice: cea mare, Gillian, era copia fidelă a tatălui său. Maniacă, obsedată de curățenie, control și cu limba extrem de ascuțită. Uitându-se mereu atent la lucrurile cărora ea le dădea cea mai mare importanță, uita de ceea ce conta cu adevărat: soțul și fiica sa. Căsnicia ei era la un pas de colaps, fiica ei nu o înțelegea, iar soțul ei se îndepărta tot mai mult.

 ”Nu era o coincidență că obiectul cu care se juca era menit să țină niște lucruri laolaltă. Capătul ascuțit al agrafei o înțepă în deget, așa că, strâmbându-se, îi dădu drumul. Când ateriză pe masă, deformat, nu mai era capabil să țină nimic laolaltă.”

Fiica cea mică, Beth, era exact tiparul de copil pe care Austin nu și-l dorea. Era extrovertită, pasionată de arte, libertină și cu o personalitate extrem de colorată. Neacceptarea ei de către propria familie și un secret pe care nu îl poate împărtăși nimănui sunt factorii care o determină pe Beth să se îndepărteze tot mai mult.

Moartea lui Austin, liantul celor trei femei, reprezintă momentul de cumpănă pentru existența fiecăreia. Myrtle se simte nesigură. Nu se simte nicidecum eliberată și trăiește în continuare sub auspiciile gândirii soțului său. Dispariția lui eliberează și secretele trecutului, secrete care ar putea avea consecințe devastatoare asupra relației și-așa precară cu fiicele sale. Dar până nu își înfruntă temerile, nu va putea să meargă mai departe.

Este oare posibil ca după o viață trăită pe pilot automat să redevii pilotul vieții tale? De ce acceptase Myrtle acest devotament continuu? 

Deși în primele pagini cartea nu m-a atras foarte tare mi-am schimbat părerea pe parcurs. Este o carte atipică pentru această colecție, deși avem o idilă pe final de roman. Vă recomand cartea dacă aveți nevoie de ceva ușor sau de ceva diferit.