„…viața continuă să mă surprindă. Nu știm niciodată ce va urma, ce vom vedea și ce persoană importantă va veni în viața noastră sau ce persoană importantă vom pierde. Viața înseamnă schimbare, schimbare continuă și, dacă nu avem norocul să descoperim comedia din ea, schimbarea este aproape întotdeauna o dramă, dacă nu chiar o tragedie. Dar, după toate câte s-au întâmplat, chiar și atunci când cerul devine sângeriu și amenințător, eu tot mai cred că, dacă avem norocul de a trăi, trebuie să mulțumim pentru miracolul fiecărui moment din fiecare zi, indiferent cât de imperfect ar fi. Și trebuie să credem în Dumnezeu și în Univers și într-un viitor mai bun, chiar dacă această credință nu este întotdeauna merititată.”
Am găsit acest roman din întâmplare pe site-ul librăriei Libris. M-a intrigat titlul, m-a cucerit coperta. Sub un cer sângeriu. Roșul acela îmi inspira un sentiment apăsător de neliniște, mi se părea că cerul țipă la oameni, că pământul s-a săturat de atâta sânge nevinovat vărsat și că l-a trimis spre cer. Poate că acolo sus se va vedea mai bine, poate că oamenii vor înțelege mai bine mesajul atunci când vor striga după ajutorul divin. Poate că vor vedea răul pe care îl fac lor, lumii și generațiilor viitoare.
Am citit undeva că poate războaiele se nasc pentru că un copil este trist. Un copil care nu știe să râdă este imaginea cea mai tristă pe care un adult o poate privi. Atâția evrei, atâția copii nevinovați condamnați la moarte fără vreo vină…cum să nu fie războaie când au fost stinse atâtea zâmbete? Cum să nu fie Milano acoperit de un cer sângeriu când oamenii lui nu mai știu să trăiască normal? Când copiii se maturizează forțat și brusc?
Când un copil de 17 ani ia în spatele lui un rol mult prea greu și mult prea dur? Când războiul care cuprinde orașul ca o plagă reflectă atât de bine starea lui interioară?
Am citit, am așteptat și am închis ochii. Voiam să știu dacă măcar îmi pot închipui cum ar arăta un oraș bombardat. Cu cozile lui interminabile pentru puținele alimente. Cu pereții înnegriți de fum. Cu tencuiala căzută și cratere în asfalt. Cu oameni care strigă neputincioși după cei dragi. Cu mame care sapă cu mâinile goale în dărâmături sau care ajung să se vândă pentru un colț de pâine. Troc inechitabil. Corp și demnitate pentru un dublu asasin: le distruge țara, le omoară copilul. M-a durut sufletul. Am deschis ochii și mi s-a părut nedrept. Îmi urlau gândurile în minte, în suflet. Le-aș fi dat glas, dar cine ar fi știut să le audă și să le înțeleagă?
Oamenii apar în viața noastră la momentul potrivit. Fie pentru salvarea noastră, fie pentru a lor. Pino Lella și autorul Mark Sullivan s-au întâlnit pentru un schimb avantajos. Mark Sullivan avea nevoie de ceva important care să îl țină ancorat în viața-i care părea o plută pe cale să se scufunde. Pino Lella avea nevoie de o voce care să strige povestea lui înainte de a fi uitată pentru totdeauna. Pino nu căuta atenție. Nu vorbea prea mult despre războiul care i-a răpit pe toți cei dragi și câte puțin din el odată cu ei. Se stinsese de mult timp, dar vibrațiile lui îi afectau viața și liniștea. Pino Lella este un personaj. Unul real. A trăit ororile acelea pe pielea lui, a asistat la umilirea poporului său, la uciderea prietenilor săi și a dus singur eticheta de trădător. Nu putea spune nimănui groaza care îl rodea pe dinăuntru, vina care îi măcina sufletul și nici nu putea să se smulgă din locul în care viața se încăpățâna să îl țină.
Pino avea 17 ani și grijile lui erau mărunte. Iubea viața, muzica și fetele. Voia să întâlnească marea dragoste, să stea cu prietenii săi și să se bucure de dulcele stil italienesc de viață. Când izbucnește războiul, Pino se maturizează și îmbătrânește precum voinicii din poveste. Mândru și patriot, Pino nu acceptă inițial oferta tatălui de a se retrage în munți la casa Alpina, o școală pentru băieți, condusă de părintele Re. Dar, când lucrurile par să se complice și mai tare, Pino își acceptă soarta fără să știe că rolul lui va fi unul extrem de important.
Pentru că iubea muntele și schiatul, Pino este antrenat fără ca să știe pentru a conduce evrei spre Elveția. Părintele Re era o verigă importantă în acest lanț al salvării și Pino era cel care trebuia să îndeplinească toate aceste misiuni. I se alătură și Mimmo, fratele său mai mic, prezență pe care aș fi vrut-o mai bine conturată. Curând, Pino va fi chemat acasă, la Milano, pentru că urma să împlinească 18 ani și asta însemna înrolarea.
Părinții îl doreau la adăpost, așa că îl înrolează într-o echipă de germani, cu toată împotrivirea lui. În sânul inamicului ar fi fost în siguranță, chiar dacă asta ar însemna să moară puțin câte puțin pe interior. Priceperea lui la automobile îl ajută să ajungă șoferul celui mai apropiat om al lui Hitler, generalul Leyers. Deși fierbe pe interior, Pino este temperat de unchiul său care îi aduce aminte de cât de indispensabile ar fi fost informațiile pe care le putea obține. Îi plăcea să știe că își poate aduce contribuția, dar îl durea eticheta de trădător pe care o primise atât de ușor. Mimmo uitase de traseele pe care le înfruntaseră amândoi. Îl ura și îi spunea că este un nazist.
Cu toate că Pino este matur, calculat și mi-a dat impresia unui om dedicat și responsabil, are momente când își arată vârsta. Un zvâc de normalitate. Asta m-a ajutat să nu îmi pierd speranța că Pino va depăși toate acele momente, asta neînsemnând că le va și uita vreodată.
Mi-a plăcut mult acest roman! A fost viu, intens și cu unghiuri ascuțite, exact așa cum sunt toate cărțile inspirate din ororile celor două războaie mondiale. Din fericire, există oameni care îmbracă acele unghiuri în catifea, le rotunjesc și le insuflă pofta de viață și dragostea pentru oameni. Toate îmbinate cu uitarea și un strop de iertare. Scenele sunt dure, reci, te răscolesc până în străfundul sufletului, dar e bine ca astfel de voci să se mai audă din când în când. E nevoie de mai mulți Pino Lella.
Cartea poate fi găsită pe Libris. „Sub un cer sângeriu” – Mark Sullivan, poate fi cumpărată de aici.
Despre carte:
An aparitie: 2018
Autor: Mark Sullivan
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Fiction Connection
Editura: TREI
Nr. pagini: 608
Titlu Original: Beneath a Scarlet Sky
Traducator: Laura Karsch
[…] necitite – care crește precum voinicul din poveste – am ales să merg pe mâna lui Mark Sullivan și am simțit o lovitură în moalele capului. Au „țipat” la mine cuvintele și […]
[…] fericire, dă peste oamenii poriviți. Oameni ca ea. Nu oamenii mocirlei, oameni stigmatizați, oameni obligați să locuiască […]
[…] de când am terminat cartea lui Mark Sullivan, Sub un cer sângeriu, mi-am dorit să mai citesc și alte romane care să îmi spună mai multe despre Mussolini, Il […]
[…] SUB UN CER SÂNGERIU – MARK SULLIVAN (RECENZIE, LIBRIS) […]
O recenzie extrem de sensibilă și de convingătoare, felicitări! <3 Am pielea de găină doar citind recenzia ta, ma bucur că am romanul acasă și abia aștept să îl parcurg și eu cu sufletul.
Superbă recenzie! Îmi plac toate cărțile legate de războaie și holocaust.O adaug pe lista de lectura!
Si uite așa mai trec o carte pe listă, stii ca nu pot rezista unui astfel de subiect.
Super recenzie! Intr-adevar, titlul imi inspira si mie aceleasi sentimente de care vorbeai tu.