Sub semnul curajului este unul dintre cele două titluri pe care le-am ales recent de pe Libris. Cred că dispoziția mea de atunci poate fi declarată vinovată pentru alegerea lor. Nu știu cum sunteți voi toamna, dar eu sunt omul extremelor. Fie am nevoie de thriller/crime/mistery, fie trec în cealaltă tabără și am nevoie de povești molcome, calde și care par să nu se grăbească nicăieri.

 

Sub semnul curajului
Sub semnul curajului

Deși titlul poate fi unul potrivit și pentru un thriller, coperta potolește din entuziasm și e clar în ce categorie poți încadra povestea de față. Romanele creștine sunt portițe pe care iubesc să le deschid din când în când. Am nevoie de o anume stare pentru ele, mă încarc cu tot ce pot ele să îmi ofere și cunosc personaje puternice, personaje de la care am întotdeauna de învățat.

Sub semnul curajului – alegeri și chemări

Mă știți cum sunt: sensibiloaso-plângacioasă atunci când dau de povești care rup barierele emoțiilor și nu am nevoie de prea mult pentru a mă declara mulțumită de anumite povești. Nu am plâns la cartea asta, dar a avut câteva momente cheie (pentru mine), momente în care mi-am adus aminte de toate eroinele mele preferate. Nu e vreo chestie feministă, să ne fie clar, dar așa mult iubesc poveștile care ne înfățișează femei puternice, femei care au luptat împotriva normelor vremii, femei care au înfruntat opinii, etichete și standarde.

Beth Thatcher își petrecuse întreaga sa viață în confortul asigurat de o familie iubitoare și protectoare. Nu avea multe legături cu lumea exterioară, dar existau evenimente sociale la care putea participa deseori. Un nume cu greutate și o avere erau biletele de acces la aceste evenimente. Numai că, spre deosebire de surorile sale, Beth nu vrea să se căsătorească, să facă doi-trei copii și la atât să se rezume viața sa.

Beth se pregătise să fie profesoară și avea de gând să îsi practice meseria, spre disperarea propriei mame. Bine că îl avea pe tatăl ei de partea sa. Putea să înfrunte lumea și să plece departe de casă, acolo unde îi fusese încredințat un post.

Școala din Vest – departe de comoditate

Beth primește un post în Coal Valley, o așezare micuță situată la poalele munților din Vestul Canadei. Era departe și era convinsă că îi va fi greu. Dar erau acolo copii care aveau nevoie de ea și cu încredere în Dumnezeu, Beth era gata de drum.

Călătoria ei începe bine, dar se sfârșește cu niște cufere furate și cu bunurile ei prețioase ajunse în alte mâini. Văzând satul sărăcăcios în care ajunge, Beth ar putea considera o binecuvântare lipsa rochiilor împopoțonate. Dar avusese în cufere o busolă și o vioară, ambele fiind daruri de suflet.

Nu are timp să plângă prea mult după lucrurile sale. Coal Valley avea probleme mult mai mari și mai grave. Beth fusese adusă aici de câteva femei care doreau normalitate pentru copiii lor. Nu voiau să îi știe lucrători în mină, mai ales la care accidente tulburaseră liniștea așezării.

Probleme și decizii

Beth a noastră descoperă curând că nu doar mina era cea mai mare problemă. Școala nu avea un corp de clădire special, ea trebuia să își țină orele într-o fostă tavernă. Oamenii de aici erau săraci și complet la mina proprietarilor de mine. Ca despăgubire pentru pierderile de vieți omenești, văduvele fuseseră lăsate să locuiască în barăcile companiei. Dar și asta avea un preț…

Compania angajase mineri italieni, dar nu încuraja nici o legătură dintre locuitorii din Coal Valley și aceștia. Ba chiar plasau „antipatii” între tabere. Italienii știau că locuitorii nu îi voiau aici. Locuitorii știau că italienii sunt agresivi, că pândesc să le facă rău fetelor și femeilor. Bine că sosește Beth în oraș, o femeie străină, cu o altă perspectivă și altă educație.

Munca ei nu va fi deloc ușoară. Copiii doreau să învețe, dar aveau nevoie și de lucruri mult mai practice: de o masă caldă sau de o îndrumare.

Beth va fi nevoită să găsească soluții pentru orice problemă nou apărută, dar să își păzească și spatele. Prezența ei ajunge să fie un ghimpe în coastă pentru alții…

Locuitorii din Coal Valley nu aveau multe de oferit. Condițiile de viață erau dure, precare. Dar știau să ofere prietenie și sprijin. Și de asta avea nevoie Beth pentru a face micuța comunitate să înflorească.

Sub semnul curajului – lecții de viață

Mi-a plăcut povestea, mi-a dat starea aia de bine pe care o așteptam. Da, e previzibilă de la un capăt la altul. Știi că binele va învinge și aștepți doar să vezi cum. Dar e bine. E ca un cocon cald și confortabil, un loc în care te simți protejat și în siguranță.

Nu știu cui vor fi dedicate următoarele volume din serie, dar sper să aibă și ele parte de personaje la fel de puternice.

Deși nu are un număr mare de pagini și povestea a fost una pe placul meu, am înaintat greu cu lectura și asta pentru că replicile oamenilor din Coal Valley mi-au dat dureri de cap. Nu știu cum au sunat în engleză și nu știu dacă a fost totul mult mai autentic, dar la noi nu mi-a plăcut abordarea. Nu cred că doar așa se putea sublinia simplitatea oamenilor de la țară. Plus replicile lui Frank, străin de acele meleaguri, care nu au diacritice. Greu, greu de urmărit.

Una peste alta, povestea este una drăguță, bună de citit în după amiezile reci sau în weekend-urile ploioase.

Sub semnul curajului – Janette Oke, Lauren Oke Logan, poate fi cumpărată de pe Libris.

  • Nr. pagini: 324
  • Categoria: Literatura Universala

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

Lasă un răspuns