Stop război – Anca R.

Războiul din copilăria mea
Era o joacă simplă, animată,
Atât de inocent totul părea,
Războiul nostru nu era o pată.
Războiul din copilăria lor,
E-un strigăt mut, plin de durere,
Aripi curmate și frânte de dor,
Și râuri de sânge, nu miere.
Sunt îngeri lipsiți de putere,
Cu mâinile ridicate a pace,
Și lumea se-afunda-n tăcere,
În timp ce în ei se tot trage.
Și s-ar juca. Dar unde e locul?
Unde să respire aer curat?
Și cine vine să le stingă focul
De ce nu mai au o casă și-un pat?
Și strigă pământul și se revoltă
Prea plin de sânge nevinovat,
Pe nepăsare ce se dezvoltă?
Și cine se face azi vinovat?
Pentru pozele tale nereușite,
Nu îți faci griji, le poți edita,
Există zeci de filtre potrivite,
Dar pe-un copil, nu îl poți „corecta”.
Războiul nu-i un joc de om mare
E foamete, frig și copii chinuiți,
E-un cer sângeriu, departe în zare,
Și zeci de copii ce-au fost asupriți.