Sticlăreasa este romanul alături de care am pătruns în fascinantul univers al lui Tracy Chevalier. L-am găsit pe Libris și am știut că ne-a fost menit să ne întâlnim zilele astea, când sufletul meu tânjea după o carte bună, când inima mea căuta un alt ritm de care să se îndrăgostească. Și s-a îndrăgostit, și m-am îndrăgostit. M-am lăsat încălzită de suflarea vieții Orsolei, am permis să fiu modelată de cuvintele meșteșugite și de mâinile pricepute.
M-am pierdut în sânul familiei Rosso și am petrecut momente bune admirând tehnica și frumusețea sticlei de Murano. Nici nu știam că există atâtea modele de bile, cu atât de multe tehnici de înfrumusețare, care să le facă speciale și vandabile în fața celor produse de alte case. Am căutat și mai multe tehnici de producție a sticlei, vrăjită de întregul proces.
Acum ceva timp, printr-o conjunctură pe care acum o prețuiesc și mai mult, am vizitat o sticlărie. Am văzut cuptorul unde sticla topită arăta ca un bulgăre de lavă, lămpile la care doamne pricepute lucrau elemente mici, extrem de pline de detalii, forme și rotunjimi. Inițial, înainte să văd cum animăluțele – care nu erau mai mari decât un breloc mic – prindeau viață, credeam că detaliile sunt pictate separat, după ce acestea ieșeau din formă. Nu. Nu era deloc așa. Doamnele foloseau tije lungi, tije trase de domnii sticlari, tije foarte subțiri, pe care le „topeau” acolo unde aveau nevoie de culoarea lor. Poate de asta mi-a fost și mai ușor să trăiesc fiecare moment din cartea asta la o intensitate greu de descris în cuvinte, care m-a consumat și m-a încărcat peste măsură.
Sticlăreasa – povestea unei generații
„Tracy Chevalier revine în lumea meșteșugurilor medievale și ne oferă o nouă eroină sigură pe sine – o sticlăreasă venețiană care pătrunde în in lumea închisă a bărbaților din Murano. Meticulos documentată și evocând frumusețea lagunei venețiene, povestea incită cititorii, purtându-o prin timp și spațiu.” -Philippa Gregory
Mai am acasă și alte povești scrise de Tracy Chevalier, publicate tot de Editura Polirom, dar nu am simțit până acum impulsul de a mă arunca în brațele vreuneia. Nu a fost vorba de neîncredere, știu că găsesc întotdeauna în colecțiile editurii cărți pe placul meu. A fost doar o dulce așteptare, alimentată de fiorul dulce al anticipării, de freamătul speranței și de mugurii bucuriei.
Intuiam că nu am cum să pătrund în lumea artei din Murano fără să reacționez la zbateri și sacrificii, la poveștile istorisite în sânul familiilor de meșteri, în buza cuptorului, printre lovituri de ciocan sau clinchet de sticlă. Știam că voi păși fermecată printre tehnici, sfaturi, procedee și amintiri de neprețuit. Și am avut dreptate. Am citit, mi-am canalizat întreaga energie în acest proces vindecător și m-am trezit abia la final, atunci când nu eram pregătită nici să plec, nici să-i las în urmă.
Sticlăreasa – o lecție de curaj și dăruire
Înainte de a vă trasa câteva linii generale despre povestea din Sticlăreasa, aș vrea să menționez lucrurile care m-au fermecat. Dincolo de istoria de viață a Orsolei Rosso, pe care am apreciat-o sincer, mi-a plăcut că am avut parte de o incursiune în lumea Veneției. Nu am știut de contrastele dintre lumile celor de pe uscat și de pe străzile „acvatice”. Nici de diferențele dintre ei, despre impactul pe care terraferma îl avea asupra celor obișnuiți să fie legănați de valurile apei și plimbați de gondolierii cu guri spurcate.
Dacă am menționat câteva aspecte negative, aș vrea să menționez și ce nu a fost tocmai pe gustul meu. Și aici vă rog să țineți cont de faptul că este vorba doar despre o părere personală, bazată pe filtrele și așteptările mele. Obișnuită să o văd pe Orsola Rosso în lumea bărbaților, departe de lumea plină de tehnologie și mijloace moderne, mi-a fost greu să o urmăresc până în preajma pandemiei de Covid. Știu că piatra aruncată de autoare la începutul cărții a tot făcut salturi peste timp, dar nu am simțit același impact ca în prima parte a poveștii, nu am simțit aceeași nevoie de a-o ști înlănțuită de chestii moderne.
Cumva, poate și pentru că știa că se apropie de deznodământ, am avut impresia că nici autoarea nu vrea să stea prea mult în acest capitol al vieții lor. Cumva, cu răbdare și precizie, „topise” sticla vieții lor. Știam deja că vom avea parte de o rosetta perfectă, cu straturi fine și culori aprinse, transparentă și valoroasă.
Sticlăreasa – un exemplu de viață
Orsola Rosso este genul de personaj puternic, care se reinventează odată cu întâmplările dramatice pe care le traversează. Orsola nu avea voie în atelierul de sticlă al familiei. Putea admira cupele de departe, putea trage cu ochiul la procedurile din atelier, putea fi spionul familiei. Dar nu putea fi meșter. Când se întâlnește cu femeia care-i va schimba viața, Orsola nici nu îndrăznește să spere că ea că lucra cu sticla. Și totuși… Femeia din familia rivală inventase o mărgea superbă, cu detalii de o frumusețe uluitoare. Ce o împiedica pe Orsola?
După îndelungi exerciții (care implicau niște bețe și o picătură de miere lichidă), Orsola învață să stăpânească sticla și lampa cu seu. Aici meșterește primele mărgele, aici greșește, aici înfruntă părerile fraților mai mari, lepra care lovește familia Rosso, moartea și sărăcia. Aici îl întâlnește pe Antonio, bărbatul care îi va fura inima, și tot aici, în mijlocul mărgelelor de sticlă, Orsola va învăța să țină pasul cu timpul și cu timpurile.
Tracy Chevalier îi angrenează pe toți membrii familiei Rosso în acest ansamblu copleșitor de încercări, pierderi, iubiri și sacrificii, așteptând să îi vadă răzbătând din fiecare cursă contra cronometru și contra destinului pregătit.
Mi-a plăcut mult de Orsola, i-am simțit dedicarea, spiritul de sacrificiu și devotamentul. Dar i-am apreciat și maleabilitatea, dorința de a deveni mai bună și mai ancorată în realitatea vremii. Sticlăreasa este un roman complex, plin de straturi și culoare, de amintiri și dureri greu de depășit.
Sticlăreasa – Tracy Chevalier – este disponibil pe Libris.
Detalii:
Autor: Tracy Chevalier
Editura: POLIROM
An aparitie: 2024
Editie: Necartonata
Nr. pagini: 416
Colectie: Biblioteca Polirom. Actual
Literatura: Americana
Titlu Original: The Glassmaker
Traducator: Veronica D. Niculescu
