Spune-mi că ești a mea – Elisabeth Norebäck, recenzie

Spune-mi că ești a mea. Sau că vei fi a mea. Asta mi-am spus când am văzut acest roman pe Libris. Autori nordici, thriller, fiction connection. Câteva cuvinte la care reacționez instant. Nu le pot rezista. Cine ar putea? Știm noi, cititorii, care sunt patimile noastre cele mai mari. Ce dacă avem liste cu romane „în așteptare”… noi cumpărăm altele. Și altele. Și alte.. Și alt… Știți, hai să trecem peste asta.

„Un thriller psihologic alert şi foarte ingenios construit.” – Sunday Times Crime Club

Thrillerele psihologice sunt pe lista cărților pe care le-aș devora instant. Îmi place pânza lipicioasă pe care mi-o întinde fiecare autor, îmi place constrastul dintre lumini și umbre, îmi place să descopăr cât de sensibilă este granița dintre realitate și instabilitate. Mintea umană nu va înceta niciodată să mă iubească. Există atâtea valențe, atâtea dedesubturi. Și când un psihoterapeut se află fix în centrul nebuniei, cum ai putea lăsa cartea pe noptieră? Nu ai cum. Vedeți? Deja ne înțelegem și mai bine.

Spune-mi că esti a mea – binecuvântare sau nebunie?

„Spune-mi că eşti a mea are un ritm intens de la început până la sfârşit. De neratat!” – Litteratur Magazinet

Elisabeth Norebäck a reușit să ne ofere un debut senzațional. Nu are un fir narativ complicat, cu multe răsturnări de situație. Nu există planuri întrepătrunse, nu există multe ipoteze. E alb sau e negru. Dar te roade curiozitatea pe interior. Vrei să știi cum s-a ajuns în punctul acela. Și de ce. Și dacă este așa sau nu. Autoarea s-a jucat foarte frumos cu stările și emoțiile. Ale personajelor și ale mele. Nu știam de fiecare dată ce îmi va aduce pagina următoare. Nu eram pregătită de fiecare dată pentru mărturiile personajelor. M-am îndoit de fiecare în parte și m-am gândit la toate variantele și explicațiile posibile. Mai ales de Stella, o psihoterapeută de succes, cu multe derapaje în trecutul său.

Ce ai face dacă într-o zi fiica ta, cea pe care o crezi moartă de mai bine de douăzeci de ani, ar trece pragul cabinetului tău? Cum le-ai spune celor din jurul tău că nu te agăți din nou de fanteziile în care ți-ai înecat durerea? Cum îi faci să te creadă de data asta? Cum îi spui ei adevărul? Cum strigi lumii cuvintele pe care sufletul tău îți ordonă să le expui?

Ești a mea? Sau iar mă agăț de fantezii?

Stella învățase să aline durerile altora. Învățase să pătrundă în mințile altora pentru a face lumină și a aduce alinare. Din păcate, cu propriile răni era mai greu de lucrat. Cu propriile stări nu putea să jongleze, nici să se prefacă. Primise ajutor de specialitate în trecut. Dar reușise să depășească acest episod. Se remontase, se căsătorise, mai făcuse un copil cu omul pe care învățase cu timpul să îl iubească. Dar trecutul era cel care reușea de fiecare dată să o determine să deraieze de la calea cu care se obișnuise. Era fericită sau se prefăcea? Reușise să accepte pierderea fiicei sale sau așa îi lăsa pe cei din jurul ei să creadă?

Au fost momente în care mi-a fost milă de Stella. Să privești fiecare om de vârsta fiicei tale, să îi vezi în ei fiecare trăsătură. Să trăiești cu nesiguranță, cu incertitudini și semne de întrebare. Dar au existat și momente în care m-am temut de ea și pentru ea. Îi înțelegeam disperarea, dar îi acuzam comportamentul. Mă gândeam că se hrănește singură cu iluziile prezenței unei persoane, că vede lucruri acolo unde nu este nimic. Nu știam dacă nu cumva prezența lui Isabelle, noua sa pacientă, nu îi va face un rău iremediabil. Nu poți hrăni sufletul unui om disperat cu și mai multă disperare.

Spune-mi că ești a mea – strigătul unei mame

„Odată ce începi Spune-mi că eşti a mea, vrei neapărat să afli cum continuă povestea şi, mai ales, cum se termină — fără îndoială, un thriller care se va bucura de un enorm succes.” – De Telegraaf

Isabelle, presupusa fiică a Stellei, a fost alt personaj de care m-am ținut multă vreme la distanță. Știți cum este, nasul fin al unui cititor simte lucruri. Sau poate doar ne place să credem asta. Isabelle a fost de la început o prezență amenințătoare, o prezență departe de orice coincidență. Isabelle a venit aici premeditat, am simțit asta de la început. Dar de ce? De ce i-ar face rău Stellei? Să fie vorba de trecutul îndepărtat sau de problemele din trecutul apropiat al psihoterapeutei? V-am spus deja mai sus, Stella are multe lucruri nefirești ascunse în trecutul ei. „Nefirești” este mult spus. Sunt lucruri care pot condamna cariera unui om în mâinile căruia alți oameni își aștern gândurile cele mai sincere și mai ascunse. Așa că, orice ipoteză poate sta „în picioare”.

Treptat, am început să mă strecor în viața lui Isabelle. Sunt multe lucruri acolo, lucruri pe care le-am descoperit pas cu pas, cu multă răbdare și cu o curiozitate care nu m-a părăsit deloc pe parcursul lecturii. I-am înțeles mult prea târziu deciziile și comportamentul. Am acuzat-o mai întâi. Autoarea nu mi-a dat altă alternativă.

Îmi pare rău că nu pot să vă spun prea multe lucruri despre carte. Dacă aș dezvălui prea mult, aș risca să vă stric plăcerea lecturii. Este o poveste care trebuie descoperită pas cu pas, minut cu minut. V-am spus, nu este o carte foarte complicată, dar este un thriller care vă va menține într-o stare de tensiune. Iar eu m-am bucurat de fiecare minut petrecut în compania lui.

Goana după adevăr

Spune-mi că ești a mea este o carte cu un subiect sensibil: căutarea unei mame, lupta ei pentru adevăr. Dar poate fi și refugiul unui suflet rătăcit, suflet care are nevoie de alinare și răspunsuri. Dar ne poate trage pe toți în mijlocul fanteziilor sale? Ne poate păcăli atât de ușor cu lucrurile pe care și le închipuie? Răspunsurile le veți afla voi, dacă decideți să dați o șansă acestui roman.

Spune-mi că ești a mea a apărut la Editura Trei, o puteți găsi pe Libris, chiar aici. 

An aparitie: 2020

Autor: Elisabeth Noreback

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Fiction Connection

Editie: Necartonata

Editura: TREI

Nr. pagini: 480

Traducator: Ioana Ghisa