Dintre cele trei cărți citite până acum din această serie, aceasta mi s-a părut cel mai greu de parcurs. Mă obișnuisem cumva cu stilul fluid al poveștii, care ne era prezentat din perspectiva lui Cathy. Acum aflăm continuarea destinului lor din punctul de vedere al celor doi fii ai lui Cathy. Este oarecum de înțeles de ce autoarea a schimbat un pic traiectoria firului narativ, ca să spun așa. A fost nevoie de această abordare pentru a înțelege modul în care s-au răsfrânt toate deciziile din trecut asupra prezentului.
Am putut să înțeleg mai bine trăirile celor doi copii care nu numai că nu aveau aceeași tați biologici, dar erau extrem de diferiți ca și personalitate. Aflați mereu în antiteză, Jory și Bart, ne prezintă viața alături de ”părinții lor”, pe rând.
Cathy se căsătorise cu Julian, mai tânărul ei partener de dans, când aflase de la sora lui Paul, doctorul ce îi salvase pe ea și pe frații ei după ce reușiseră să evadeze din mansarda groazei. Cathy nu îl iubise pe Julian, sau cel puțin nu își dăduse seama de sentimentele ei decât atunci când deja fusese prea târziu. Julian era un copil mai mare. Veșnic suspicios și gelos pe tot ce mișca. A avut un accident de mașină și a murit la scurt timp după ce Cathy aflase că era însărcinată. Era decisă să se schimbe de acum, să fie mama pe care ea nu o avusese niciodată.
Deși își iubește fiul mai presus de rațiune, nu renunță la planul ei de a se răzbuna pe mama ei, cea pe care o considera vinovată de toate tragediile din viața ei. Îl atrage pe Bart, mai tânărul soț al mamei sale, în capcana seducției. Tot ce debutase ca un plan lipicios urzit din răzbunare, ajunge să fie o poveste de dragoste cu sentimente reale. Rămâne însărcinată cu el, dar cărțile sunt jucate de acum împotriva ei. În seara în care planificase să ducă totul până la capăt, Cathy îl pierde pentru totdeauna pe Bart în incendiul care mistuie din temelii conacul Fortworth. Însărcinată și cu regrete, Cathy se retrage în casa doctorului care o iubise întotdeauna.
Paul era bolnav de acum, dar mai era timp să trăiască alături de el, așa cum trebuia să o facă de la bun început. Paul moare în urma unui atac de cord și Cathy după ce își înmormântează cea de-a treia iubire a vieții sale, se refugiază în brațele singurului bărbat care îi fusese mereu alături: Chris. Relația lor era incestuoasă, condamnată de lume și de Dumnezeu. Era greșit pentru alții, dar nu pentru ei.
Fug departe de tot ce știau și se refugiază într-o zonă unde nu prea aveau vecini. Își doreau intimitate și timp pentru a putea să le spună băieților adevărul despre povestea lor. Deși îi crescuseră cu multă dragoste pe amândoi, cei doi copii continuau să fie unul noapte, unul zi. Jory moștenise picioarele fermecate ale tatălui său și dragostea pentru dans a părinților săi. Bart- copilul răzbunării– era un copil de 10 ani, plin de răutate și de confuzie. Nu știa cine este și se prefăcea constant. Bart va face foarte mult rău și va trăi ceva timp sub vraja unui jurnal care aparținuse bunicului său, Malcolm.
Răsturnările de situație sunt la ele acasă, iar secretele sumbre, bine păzite, amenință constant să iasă la iveală. Câtă lume ar fi înțeles? Câți ar fi ridicat piatra? Cum or să accepte băieții că ”mami și tati„ erau de fapt ”mami și unchiul„? O luptă pentru asuprirea monștrilor din trecut, pentru combaterea coșmarurilor ce încă mai chinuie gândurile și nopțile lui Cathy și un război continuu în mintea lui Bart pentru asumarea și conștientizarea propriei indentități.
Am spus că a fost un pic mai greu de citit, dar asta nu înseamnă că nu a fost la fel de dureroasă, de vie, de tranșantă și de răscolitoare ca și celelalte două. Fiecare volum aduce noi noduri pe sfoara vieții de descâlcit, noi emoții și multiple obstacole de depășit. Este o lectură încărcată, cu multe prejudecăți de depășit, cu multe lucruri de digerat, dar este o serie bine construită și dozată, ce nu ne aduce în atenție doar anumiți ani, ci întregul parcurs al vieții protagoniștilor.
Vă recomand cartea și vă rog să vă pregătiți sufletește înainte de lectură!
[…] Spinii destinului – V.C. Andrews […]