Soțul meu e un străin mi-a readus o autoare dragă mie. Anna Bell mai are tradus la noi în țară, tot la Editura Rao, romanul Lista de dorințe sau cum să vindeci o inimă frântă. Mi-am adus imediat aminte de toată dulceața, prospețimea și căldura acelei povești și am știut că și aceasta se va lipi de sufletul meu. Și am avut dreptate!
„Mă simt de parcă am fost într-un roller-coaster emoțional. Ce plimbare palpitantă a fost acest roman! Așază-te confortabil și bucură-te de lectură.” – Isabelle Broom, autoarea cărții The Getaway
Îmi plac mult romanele care păstrează o doză de normalitate, un crâmpei de „hei, asta mi s-ar putea întâmpla și mie”. De ele mă pot apropia mai ușor, pe ele le las să-mi infuzeze sufletul cu toate senzațiile și stările posibile. Aveam nevoie de un astfel de roman și știam că îl voi găsi aici, ascuns în spatele copertei minunate.
Soțul meu e un străin – complicitate, iubire și sentimente amare
Pentru că autoarea se concentrează și asupra personajelor sale, poveștile Annei Bell sunt o fuziune interesantă și emoționantă între viață, dramă, dragoste și senzații. Soțul meu e un străin mi-a oferit câteva ore plăcute de lectură, impregnate cu amintiri, iubire și legături, dar și niște personaje pe care am ajuns să le consider ca făcând parte din cercul meu de cunoștințe. Nu am participat niciodată la Comic Con, dar știu sigur că aș merge cu oamenii ăștia. Nu aș rata pentru nimic în lume costumele lor și reacțiile bărbaților la entuziasmul molipsitor al lui Ellie.
„Cea mai bună carte a Annei Bell de până acum. O poveste incredibil de convingătoare și strălucitoare. M-am îndrăgostit de Ellie și știu că așa veți face și voi.” – Lucy Vine, autoarea cărții Hot Mess.
Soțul meu e un străin este o poveste de dragoste, evident. Însă este o poveste care se rupe de tiparele întâlnite de mine, care își așază personajele în niște poziții ușor nefavorabile și care lasă destinul să-și țeasă urzeala complicată. Nu este deloc ușor să te trezești în pielea niciunui personaj, să simți golul din minte și din suflet, nefirescul, străinul, incompletul.
Gândiți-vă că este și mai greu pentru Ellie, femeia care încă învață să se prețuiască, să se iubească și să se aprecieze mai mult. M-am regăsit în Ellie și m-am oprit de câteva ori pentru a mă întreba care ar fi fost reacția mea, cum aș fi procedat eu și cum aș fi ales să înfrunt situația.
De la dragoste la necunoaștere
Ellie avusese întotdeauna probleme cu încrederea în sine. Cu eticheta de tocilar lipită bine de ea și cu niște obiceiuri pe care nu toți le-ar putea înțelege, lui Ellie i-a fost inimaginabil de greu să se încadreze în tipare și să fie primită în cercurile sociale. Totul a dispărut atunci când, într-o seară, a apărut în viața ei omul de care fusese îndrăgostită dintotdeauna. Ceea ce poate fi considerată o aventură la beție se transformă într-o căsnicie fericită, binecuvântată deja cu doi copii, unul de doi ani și unul pe drum.
Deși se simte iubită de Max și extrem de bine primită în familia acestuia – mai ales pentru că sora lui Max era și cea mai bună prietenă a ei – Ellie nu reușește să se dezică de rolul de „impostoare”. Nu se simțea destul de bună, destul de frumoasă, destul de merituoasă pentru tot ce i se întâmpla. Putem da vina și pe hormonii sarcinii, desigur. Dar, dacă e să fim sinceri, simțim rădăcinile acestei nesiguranțe mult în spate.
Cu un copil mic de mână, o sarcină aproape ajunsă la termen și o casă în renovare, cine mai are timp să se gândească la altceva? Ellie. Știe și simte că Max o iubește, dar tot simte un gol în piept, gol care se amplifică pe nepusă masă. Max o anunță că va trebui să meargă la birou – în ciuda faptului că este sâmbătă – și că va rămâne acolo pentru câteva ore. Puțin mai târziu, fix când petrecea câteva ore în compania cumnatei sale, Ellie primește o veste șocantă: Max era în casa părinților săi. Nimic nefiresc, nu-i așa? Doar că, fără vreo explicație logică, Max nu-și mai aducea aminte nimic din ultimii săi cinci ani.
Iubire, obișnuință sau compromis?
Ultimii cinci ani fuseseră alcătuiți din sute de momente frumoase, povestea lor de dragoste se scrisese cu răbdare, cu momente mici și prețioase, cu obiceiuri care deveniseră plăceri. Însă, după cum știm cât de capricioasă poate fi viața uneori, destinul lui Max fusese plin și de momente de cumpănă, de rupturi față de oamenii pe care-i iubise cel mai mult. Acum, cu mintea golită de cele mai frumoase și cele mai triste amintiri, Max se comportă ciudat și așteaptă răspunsuri de la familia sa.
Cum să se poziționeze oamenii față de Max, cum să-l facă familia să accepte și să înțeleagă tot ce se întâmplase? Le este greu tuturor, dar cel mai greu îi este lui Ellie. Max o vede ca pe o străină și privirea lui este goală. Nici față de fiica lor nu se comportă diferit și lucrurile devin aproape imposibil de gestionat.
Soțul meu e un străin – te poți îndrăgosti de același om de două ori?
Soțul meu e un străin este o poveste dulce amară, plină de nostalgie, iubire și căldură. Nu este o călătorie confortabilă pe toată durata sa, dar este o mărturie sinceră, intimă și intensă.
Soțul meu e un străin este disponibilă pe siteul editurii Rao și cred că este perfectă pentru o zi de toamnă ❤️
PS: au fost un pic deranjante greșelile de scriere întâlnite. Poate nu ar strica mai multă atenție din partea celor care îngrijesc aceste ediții.
Nr. Pagini: 344
An apariție: 2023
Traducere: Vasile Butuza prin Lingua Connexion