Soția imperială
Recenzii

Soția imperială – Irina Reyn, recenzie

„Soția imperială” este povestea fascinantă a împărătesei Ecaterina, femeia care a domnit într-o lume a bărbaților. Imediat după ce am terminat cartea, chiar și acum câteva minute, am căutat informații despre Ecaterina cea Mare, așa cum mai este cunoscută Ecaterina a II – a a Rusiei.

Romanul scris de Irina Reyn mi-a ațâțat pofta de a ști mai multe despre istoria Rusiei și despre femeia care a reușit să învingă bariere. Ecaterina a avut o viață încărcată de evenimente, a iubit, a născut copii care nu erau ai soțului ei, a fost izgonită și a revenit trumfător. Sincer, după câte informații am găsit în mediul virtual, mă gândesc că autoarea i-a făcut o nedreptate Marii Împărătese. Zic eu că toată agitația din viața acesteia, toate deciziile importante pe care le-a luat, cu sau fără voia ei, meritau mult mai multă atenție.

Soția imperială
Soția imperială

Soția imperială – roman de ficțiune istorică

Mi-a plăcut faptul că autoarea a ales să își structureze romanul pe două planuri narative. Prezent și trecut, două planuri unite de două femei care luptă pentru a dovedi cine sunt și ce pot. Amândouă pleacă de la statutul de imigrant. Amândouă, chiar dacă la sute de ani depărtare, simt zbuciumul afirmării și al asumării propriei identități. Și se pare că niciuna nu excelează la capitolul dragoste.

Tania Kagan este cea care ne mijlocește întâlnirea cu lumea împărătesei Ecaterina. Tania este specialistă în arta rusească, la o casa de licitații din New York. Deși pare că singura ei preocupare este aceea de a găsi opere ruseșeti originale și cumpărători cu buzunare adânci, eu am avut impresia că Tania căuta tot timpul afirmarea. Și nu în sensul negativ. Născută din părinți imigranți, Tania nu beneficiază de creditul pe care americanii îl primesc foarte ușor. Tania trebuie să lupte să își dovedească întotdeauna capabilitatea de a recunoaște o operă originală. Nici chiar părinții ei nu par prea convinși de capacitățile sale.

Tania mi-a purtat pașii într-o lume despre care nu știu mare lucru: licitația. O lume în care doar colecționarii adevărați pot pătrunde, o lume în care cecurile cu multe zerouri reprezintă cheia de acces. Povestea ei nu este una foarte complicată și tot accentul se pune pe munca ei, nu și pe partea sentimentală, chiar dacă sunt evocate câteva situații.

Dragoste și ambiție – motoare universale

Toată munca Taniei se concentrează la un moment dat asupra unui obiect de mare valoare: Ordinul Sfintei Ecaterina. Știe că vor fi mulți clienți interesați de această licitație, dar se și teme de magnitudinea pe care o poate avea evenimentul dacă se dovedește că această piesă era originală.

Ordinul Sfintei Ecaterina este biletul nostru de acces în Rusia anilor 1744, când Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, fiica lui Cristian August, Prinț de Anhalt-Zerbst și a Johanna Elisabeth de Holstein-Gottorp, este chemată la Curtea Imperială a Rusiei de către Elisabeta I, pentru a vedea dacă există o compatibilitate între ea și moștenitorul împărătesei, Peter-Ulrich.

„Reyn împletește fermecător povestea Tanyei cu a Ecaterinei. Amândouă au de suferit pentru calitățile lor: ambiția, hotărârea, sângele-rece, pe care societatea le așteaptă de la bărbații puternici, dar care par suspecte când e vorba de femei.“
Vogue

Sophie pare să fie candidata potrivită pentru acest rol. Caută mereu atenția lui Peter, pare să îi suporte copilăriile și nu ezită în a-i declara dragostea ei nemărginită. Deși avea calitățile necesare, Sophie este obligată să se reinventeze. Trebuie să fie o femeie tare, să știe să își impună părerile și să știe când și cum să țină piept bărbaților. Elisabeta I este cea care îi alege numele rusesc: Ecaterina a II- a. În 1745, Ecaterina se căsătorește cu Peter. Ceea ce trebuia să fie o căsnicie plină de fericire se dovedește a fi prima piesă dintr-un lung șir de nenorociri și de trădări.

Stăpâna adevărată trebuie să fie cuminte, modestă, precaută, cu frică de Dumnezeu, să-şi respecte soacra şi socrul, să-şi crească copiii în atmosferă de dragoste, dreptate, să fie amabilă cu rudele, să-şi respecte soţul, să asculte doar vorbe bune, să se ferească de minciuni, să nu fie leneşă şi să fie strângătoare.

Ecaterina cea Mare – o viață cât o mie de cărți

Ecaterina cea Mare nu este deloc genul de om care să nu se poată adapta până și celor mai vitrege condiții. După căsătorie, tânăra mireasă descoperă adevăratul caracter al Elisabetei, dar și adevărata față a Rusiei. Jocurile pentru putere nu lăsau loc compromisurilor și nimeni nu putea să lase garda jos dacă pândea o victorie.

Ascultaţi fiecare cuvânt care merită cât de cât atenţie; să vadă cu toţii că gândiţi şi simţiţi aşa cum trebuie să gândiţi şi să simţiţi. Procedaţi în aşa fel încât oamenii buni să vă iubească, oamenii răi să se teamă de voi şi cu toţii să vă stimeze.

Deși căsnicia ei nu se consumase, Ecaterina nu este eliminată din familia soțului său. Pentru că nu găsește dragostea în patul conjugal, Marea Ducesă a Rusiei caută alinare în altă parte și aduce pe lume copiii amanților săi.

Dacă în planul prezent autoarea nu se concentrează foarte tare asupra eroinei sale, când vine vorba de Ecaterina se simte o mai mare dorință de a trece prin toate etapele pe care istoricii le-au consemnat. Aș fi vrut un pic mai multă implicare emoțională. Am simțit că dorește să conspecteze și să respecte linia cronologică a faptelor, dar mi-a dat impresia că a rămas un spectator. Nu s-a implicat ea, așa că, am simțit că nici noi nu putem trăi la cote înalte jocurile de la curte.

Soția imperială – o călătorie fascinantă

Ecaterina cea Mare a avut o viață care ar trebui folosită mai des drept bază pentru romane istorice. Există atât de multe oportunități acolo. Mă bucur că romanul Soția imperială mi-a adus în atenție un personaj atât de complex. Mi-ar fi plăcut să fi aflat toate aceste detalii la școală, dar niciodată nu e târziu. Istoria are o grămadă de comori nedescoperite încă.

Fiţi blânzi, omenoşi, accesibili, miloşi şi generoşi; măreţia voastră să nu fie o piedică în calea unor relaţii binevoitoare cu oameni mici, puneţi-vă în situaţia lor şi, astfel, bunătatea voastră nu vă va diminua nici puterea pe care o aveţi şi nici respectul celorlalţi.

Soția imperială este un roman care se citește ușor. Salturile în prezent sau trecut vin exact la timpul lor, povestea nu pare întreruptă și am reușit destul de repede să mă familiarizez cu cele două lumi. Doar că, mai ales că autoarea predă tehnici de scriere creativă, aș fi vrut un pic mai multă emoție. Recomand romanul celor interesați de istorie și celor care vor o carte diferită.

Soția imperială a apărut la Editura Nemira și poate fi comandată de aici.

Detalii:

Autor: Irina Reyn

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Damen Tango

Editie: Necartonata

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 352

Titlu Original: The Imperial Wife

Traducator: Edith Negulici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *