Recenzii

Soția centurionului – Davis Bunn; Janette Oke (recenzie, Editura Casa Cărții)

Îmi place să citesc ficțiune creștină. Mi se pare că dragostea are alte valori în aceste romane. Îmi place atmosfera caldă și pașnică ce răzbate din fiecare rând. Am întâlnit povești remarcabile de viață, personaje puternice și plăcute. Să nu credeți că romanele astea sunt pline de pilde creștine. Da, ai învățături, se poate să dai peste rugăciunile personajelor, găsești rugăminți fierbinți de ajutor lansate către Dumnezeu. Dar toate acestea sunt prezentate blând, într-o manieră plăcută ochiului și sufletului. Nu dai peste nimic din ceea ce nu faci și tu acasă la tine. Te rogi, crezi, speri, ridici ochii la cer și cauți alinare. Exact așa sunt poveștile astea. Alinare. Eu le caut când mă simt zbuciumată pentru că știu că nimic din interiorul lor nu mă poate da mai tare peste cap. Pentru că știu că voi găsi răspunsuri sau voi afla întrebări la care nu m-am gândit până acum.

Citeam anul trecut „Cămasa lui Cristos”.   Aceasta este o carte care lasă urme în sufletul cititorului, este o carte despre puterea credinței și necesitatea ei. Dacă știam că „Soția centurionului” mă va purta în aceeași perioadă, nu aș fi amânat-o atâta timp. Deși subiectul este diferit, mesajul este același. Aceasta mi s-a părut chiar un pic mai aproape de sufletul meu. Stilul de scriere este mult mai simplu și personajele mi-au fost dragi din prima clipă.

Soția centurionului – lupta pentru credință

Mi-am dorit dintotdeauna să îl văd pe Pilat și dintr-un alt unghi. Chiar dacă este ficțiune, romanul nu face altceva decât să îmi întărească ideea pe care o aveam: Pilat este rău și egoist. Nu face nimic dacă nu are ceva de câștigat din asta. Este temător și asta îl face orb în privința oamenilor cu care se înconjoară. Om pe tiparul lui Pilat este și Irod, capabil de multă răutate și de multe urzeli.

Acțiunea romanului este plasată imediat după crucificarea lui Isus. Perioada în care El a mai rămas alături de ucenicii Săi. Poporul roman este condus de principiile celor din Sinod, Pilat nu li se poate împotrivi și se spală pe mâini de moartea Mântuitorului.

Soția lui Pontius Pilat, Claudia Procula, visase urât înainte de această îngrozitoare sentință și îl avertizase pe soțul ei. Coșmarurile se agravaseră după răstignire și nimic nu părea să o aline. Pilat are nevoie de răspunsuri, Procula are nevoie de certitudini. Se pare că amândoi știu cum să le obțină.

Întorși în Ierusalim fiecare pentru cauza sa, cei doi soți par să nu se dea în lături de la nimic.

La curtea lui Pilat, Leah era văzută ca o rudă săracă. Deși era nepoata acestuia, Leah își pierduse statutul odată cu averea pe care o ruinase tatăl ei. Acum era o slujnică destoinică și părea să își accepte supusă soarta. Dar Pilat știa că o poate folosi pe Leah ca monedă de schimb, la nevoie. Și nu se gândește de două ori la asta.

Soția centurionului – lupta pentru adevăr

Alban fusese izgonit de la curtea tatălui său pentru că adevăratul moștenitor de temea de curajul și sabia lui. Asta nu constituise o problemă pentru Alban, el își fixase deja idealurile. Voia să ajungă la Roma, pe scaunul puterii, având o funcție importantă. Nu era un om mânat de egoism și interese. Din contră. Alban era dârz, curajos și cinstit.

Știe că există o singură scurtătură spre locul mult visat: căsătoria cu Leah. Dar era sigur că Pilat îi va cere prețul pe care îl presupunea mâna nepoatei sale.

Mă gândeam că povestea se va derula pe fondul dorinței de a reuși a lui Alban. Dar m-am înșelat. Alban dă piept cu cea mai mare luptă a sa: credința. Era cu putință să fie adevărat? Existase Mesia și Pilat îl omorâse?

Pe cealaltă parte, Leah este trimisă de Procula în sânul ucenicilor lui Isus. Își dorea să știe dacă soțul ei procedase corect, voia să își găsească liniștea și răspunsurile mult râvnite.

Deși Leah nu îl vrea pe Alban, se pare că drumurile lor sunt menite să se intersecteze. Să fie oare credința cea care îi apropie? Era posibil? Un roman și o iudeică? Sau era lupta pentru adevăr? Vor izbândi?

După cum v-ați dat seama, mi-a plăcut mult cartea. Este liniștită, plină de învățăminte fără a te sufoca vreun moment. Povestea este extrem de plăcută și de frumoasă. O recomand iubitorilor acestui gen!

Romanul face parte din seria Faptele credinței. A apărut la Editura Casa Cărții și poate fi cumpărat de aici.

O povestire exhaustivă a evenimentelor dramatice cuprinzând originea creştinătăţii – şi povestea adevărată a lui Leah, constrânsă într-o logodnă pe care nu a vrut-o niciodată, atrasă de o credinţă pe care nu a dorit-o niciodată… Când membrii familiei ei şi-au pierdut sănătatea şi puterea pentru totdeauna, Leah este trimisă la Pontius Pilat în speranţa că el ar putea să-i aranjeze o căsătorie avantajoasă. Dar, în ciuda înfăţişării logodnicului ei şi a poziţiei lui bune, Leah vede viaţa ca soţie a centurionului ca pe o soartă mai rea decât moartea. Comandant al garnizoanei de lângă Galileea, Alban râvneşte ca, într-o bună zi, să se vadă pe scaunul puterii – chiar la Roma. Nerăbdător să-şi încerce norocul, el acceptă provocarea vieţii lui, una care îi va pune cariera, convingerile şi chiar viaţa în primejdie.

Dar, când moartea unui rabin oarecare, al cărui trup e de negăsit, îi constrânge pe Leah şi pe Alban să caute răspunsuri, ceea ce vor descoperi schimbă totul.

An aparitie: 2010

Autor: Davis Bunn, Janette Oke

Editie: Necartonata

Editura: CASA CARTII

Traducere: Cristina Giurgiu

8 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *