Soția aviatorului
Recenzii

Soția aviatorului – Melanie Benjamin, recenzie

Soția aviatorului este un roman de o frumusețe tulburătoare. Dacă nu ai ști că este povestea adevărată a Cuplului Aerului, ai fi tentat să spui că, și pentru un roman de ficțiune, are prea multă dramă, prea multă durere. Din nefericire, spre rușinea mea, nu știam mai nimic despre viața lui Charles Lindbergh. Știam doar câteva lucruri, mai ales despre cariera sa. Cu ajutorul autoarei Melanie Benjamin, am citit o carte de excepție și am rămas nu doar cu un bagaj de emoții. Am rămas și cu multe informații prețioase, dar și cu dorința de ști mai mult despre Anne Morrow Lindbergh. 

Soția aviatorului
Soția aviatorului

Charles Augustus Lindbergh, Jr. (n. 4 februarie 1902 – d. 26 august 1974), cunoscut și ca “Lucky Lindy” (Norocosul Lindy) sau “The Lone Eagle” (Vulturul solitar), a fost un pilot american, de origine suedeză, unul din pionierii zborurilor de lungă durată, devenit faimos pentru realizarea unui zbor transatlantic fără escală de la New York la Paris în 1927.

Conform unor opinii, Lindbergh și-ar fi stricat enormul renume pe care l-a cucerit datorită performanțelor sale de aviator, prin implicarea puternică în mișcarea menită să împiedice intrarea Statelor Unite ale Americii în cel de-al doilea război mondial. După alte opinii, Lindbergh ar fi dovedit patriotism și deosebit curaj prin susținerea unei cauze pe care el o considera justa în ciuda pierderii suportului publicului. (sursa Wikipedia)

Soția aviatorului – un roman de excepție

Dacă pe plan profesional, Charles Lindbergh este un om căruia nu i se poate imputa nimic, pe plan personal, este un om pe care îl poți antipatiza foarte ușor. Atrăgător, curajos, neînfricat, hotărât. Acestea sunt doar câteva dintre calitățile care au făcut din Charles Lindbergh cea mai urmărită persoană. Toată lumea voia să știe care va fi următorul zbor, ziariștii deveneau adevărați vulturi care voiau să se hrănească hulpav cu bucăți din viața pilotului.

Lui Lucky Lindy nu am ce să îi reproșez. Și-a marcat teritoriul mânat de dorința de a fi cel mai bun. Mândria părea să fie trăsătura lui prgenantă. Din nefericire, Charles lua cu el acasă cealaltă poreclă: Vulturul solitar. A tratat toate persoanele din viața sa cu o manieră egoistă. A pus imaginea lui pe primul loc. De multe ori am crezut că o face împins de dragoste, dar imediat făcea ceva care îmi dădea teoria peste cap. Spre final, când am cunoscut adevărul pur, mi-a fost un pic milă de el. Milă amestecată cu recunoștință. Dar tot nu l-am putut ierta pe deplin.

„În acea seară am reușit, pentru prima oară, să identific Steaua polară. Era steaua a cărei căutătură rece ca gheața îmi amintea cel mai bine de soțul meu.”

Anne Morrow Lindbergh – Soție. Pilot. Mamă. Femeie. Fiică.

“Eram Mamă. Eram Soție. Eram Tragedie. Eram Pilot. Toate mă alcătuiau pe mine, iar eu, pe ele. O soartă de care noi, femeile, nu putem scăpa; alții vor avea mereu pretenții de la noi, într-un mod în care de la bărbați pur și simplu nu au. Dar oare nu suntem întotdeauna, înainte de toate, femei? Oare nu există tărie în asta, biruința, claritate – în toate stadiile vieții unei femei?”

“Cochetasem cu ideea de a compara stadiile vieții unei femei cu diverse scoici; ghiocul, răsăritul dublu, argonautele, alte câteva. Fiecare perfectă, fiecare diferită, fiecare slujind unui scop aparte; ispititoare, luate una câte una, dar luate ca o colecție, un festin desăvârșit.
Sau o viață desăvârșită. Viața unei femei, veșnic în schimbare, găzduind, apoi lepădând îndatoriri vechi pentru altele noi; așteptările cuiva pentru ale altcuiva, până când devine în sfârșit, triumfător, mai puternică. Desăvârșită.”

Anne Morrow Lindbergh a iubit. Total. Cu patimă. Și nu doar a iubit. S-a supus complet voinței soțului său. S-a lăsat învățată, modelată, redefinită. Nu ar fi un lucru rău. Dar Anne încetase să mai fie Anne. Nu avea rezoluții, le trăia pe cele ale soțului său. Nu avea păreri. Le împărtășea pe cele ale soțului său. Anne a fost o femeie extraordinară. Dar a învățat mult prea târziu asta. A învățat după ce și-a luat zborul din mâinile soțului său. A învățat când și-a pilotat singură „destinul”.

„Obligată să hotărăsc, o dată pentru totdeauna, cine eram acum: fiica ambasadorului? Sau soția aviatorului?”

O tânără soție entuziastă care fusese modelată, ca orice altă soție entuziastă din generația mea, de soțul ei, însă eu eram o soție care se voise modelată, se pusese de bunăvoie în mâinile lui și îi ceruse să o plăsmuiască de la zero după chipul său mai bun.”

Soția aviatorului – un roman de citit

Melanie Benjamin urmează foarte aproape destinul tragic al celor doi soți. Eu iubesc romanele istorice, dar citesc prea puțină biografie. Dacă toate cărțile care pun pe tapet viața unor personalități ar fi scrise așa, cred că nu mi-aș dori să citesc altceva. Melanie Benjamin a urmărit firul evenimentelor, fără să le modifice foarte mult. Dar a știut unde și cum să îndulcească istoria. A „folosit” tonul potrivit și eu mi-am imaginat-o mereu pe Anne povestind.

Autoarea a știut să evidențieze calitățile și stările personajelor, le-a folosit în povestea sa pe cele dominante. Simți dragostea, supunerea, disperarea, durerea și resemnarea. Întregul proces se desfășoară sub ochii tăi, nu vrei să iei pauză, nu vrei să cobori din povestea asta care zboară sub ochii tăi. Nu pot să redau în cuvinte cât de mult mi-a plăcut. Mai ales pentru că este o poveste adevărată. Nu știu de câte ori am vrut să intru în carte, să o prind pe Anne de umeri și să o scutur bine. Nu știu de câte ori nu am vrut să o cuprind în brațe și să îi spun că nu este singură. Mai ales când i-a fost răpit întâiul născut.

Mi-a rămas în suflet, a lăsat urme. Și asta nu o poate face decât o carte foarte bună. Povestea lor este una încărcată emoțional. Dar m-aș bucura să ajungă să fie citită de multă lume. Istoria lui Anne Lindbergh, prima femeie pilot de planoare, cu licență, este una care poate schimba destine.

Trebuie să… încetezi să mai cauți eroi, Anne. … Doar cei slabi au nevoie de… de eroi… iar eroii au nevoie… ca cei din jurul lor să rămână slabi. Tu… nu ești slabă.”

O bucată de istorie

Recomand acest roman, îl recomand cu tot sufletul meu. Iubitorilor de istorie, împătimiților acestui gen. Oricui. Este un roman după care rămâi cu ceva, genul ăla de carte după care te simți mai bogat.

Povestea este presărată cu pierderi, durere și momente în care ești lăsat fără replică. Am rămas uimită să aflu cât de vânați erau de ziariștii vremii respective și de cât de puțin le aparținea de fapt propria viață. Nu aveau intimitate în propria casă, nu puteau urmări o piesă de teatru, nu puteau să se plimbe nestingheriți. Numai în carlinga avionului erau ei doi. Cerul le aparținea, dar zgomotul avionului le înghițea toate cuvintele. Mi-a plăcut extraordinar de mult. A intrat în topul celor mai bune zece cărți citite în 2019.

Soția aviatorului a apărut la Humanitas Fiction și poate fi cumpărată de aici. 

An aparitie: 2019

Autor: Melanie Benjamin

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Raftul Denisei

Editie: Necartonata

Editura: HUMANITAS

Nr. pagini: 392

Traducator: Cornelia Dumitru

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *