Sora vitregă este romanul care face dreptate, dacă îmi este permis să spun așa. Personajele negative aduc sarea și piperul în fiecare poveste. Dar sfârșesc prin a fi condamnate, scoase din poveste, lăsate fără drept la replică. De acord, nu toate personajele negative merită o a doua șansă. Dar sunt și personaje care ne rămân gravate în memorie ca fiind malefice și atât. Oare nu ar merita să aibă propria poveste? Un loc în care lucrurile să se așeze și pentru ele?
Cenușăreasa nu mai are nevoie de nicio prezentare. Toți copiii au rămas impresionați de soarta ei, marcați de modul urât în care fata a fost tratată de familia ei vitregă. Dar dacă ar exista mult mai multe lucruri acoperite de patina tăcerii? Dacă există un motiv necunoscut nouă? Dacă există o portiță de scăpare pentru cele două surori vitrege? Se știe deja că pantoful de cleștar nu le-a putut ajuta pe niciuna.
Sora vitregă – despre dreptul la fericire
Sora vitregă a venit la mine în momentul în care chiar aveam nevoie de ea. Mi s-a lipit de suflet de la primele pagini și am sperat că îmi va oferi doza necesară de stare de bine, de speranță. Și așa a fost.
Autoarea a păstrat doar un pic din tot ceea ce înseamnă basm. Nu a adus elemente „moderne” de fantasy, dacă îmi este permis să spun așa. A păstrat ursitoarele, cele care au puterea de a condamna sau salva o viață. A păstrat lucrurile fermecate, cele care pot ajuta personajele centrale în călătoria lor. Nu a îmbrăcat nimic în straie vechi, nu a folosit cuvinte atinse de timp. Dar a reușit să mă farmece prin abordarea sa. Cine ar spune că, ajutându-se de elementele unui basm, poate descrie atât de bine lumea modernă? Eu am făcut tot timpul această analiză și nu am încetat să caut asemănările și deosebirile dintre cele două lumi.
Cum ne schimbă părerea celor din jurul nostru?
Jennifer Donnelly a ales-o pe Isabelle – alias Izzy – drept personaj principal. Izzy este sora vitregă a Cenușăresei – aici poartă numele de Ella -, și ca să fie mai ușor să o identificați, Izzy este cea care și-a tăiat degetele pentru a încălța pantoful de cleștar. Deși ar fi putut rămâne la povestea lui Izzy, autoarea a adus în lumină problemele actuale, probleme cu care ne confruntăm și noi în societatea modernă.
Societatea ne vrea standardizați. Părinții ne vor perfecți. Ei sunt primii care ne pot da aripi sau ne pot lega greutăți de picioare. Ne pot îndemna să visăm sau ne pot dicta destinele. Oamenii nu au nevoie de prea mult pentru a ne urî. Se folosesc de puțin pentru a face mult. Ne alungă, ne condamnă cu ușurință și ne izolează. Nu mereu e așa. Dar ce ne facem atunci când este așa? Cum ar fi să crești într-o familie în care ți se readuce constant aminte că nu ești bună? În care ți se interzice să fii cine vrei să fii, să iubești ce vrei să iubești? În care singurul tău rol este acela de îmbrăca haine pline de jupoane și funde în încercarea de a atrage orice bărbat cu titlu nobiliar?
Izzy – fii eroina mea!
Ajungem la conacul în care locuiește Izzy cu familia ei fix când prințul căuta fata care își pierduse pantoful de cleștar. După ce Tavy eșuase chiar dacă își tăiase călcâiul, mama așază pe umerii lui Izzy toate așteptările. Fără să ezite, aceasta îi cere fetei să își reteze degetele de la picioare, convinsă că acesta este un preț prea mic pentru viața îndestulătoare care o aștepta. Izzy nu voia să fie regină. Ea iubea să călărească, să lupte și să citească despre marii comandanți ai lumii. Nu voia o lume perfectă, voia o lume în care ar putea fi fericită și acceptată.
„Un singur lucru te poate scăpa de amărăciunea dinăuntrul tău. Îndeplinește-l și poate că te voi ajuta.
– Îl fac. Jur. … Ce este?
– Găsește bucățile pierdute din inima ta.”
Dată în vileag de porumbița pitită în copac, Izzy nu știe dacă să plângă sau să se bucure pentru a doua șansă pe care o primește de la viață. Nu o ura pe Ella, toată viața își dorise să fie ca ea. Cândva se jucaseră împreună. Dar diferențele le-au îndepărtat prea tare. Așa că, Izzy chiar s-a bucurat pentru sora vitregă, dar s-a întristat pentru zilele care vor urma pentru ele. Oamenii din sat le alungau, nu le vindeau produse, le jigneau și le imputau lucrurile pe care mama lor le obligase să le facă.
Destin scris sau destin în schimbare?
În alt conac fermecat, trei ursitoare – fiică, mamă, bunică – își folosesc cernelurile fermecate pentru a trasa destinele muritorilor, pe hărțile lor magice. Cerneluri puternice pentru sentimente intense. Și prea puține alegeri care sunt lăsate la mâna întâmplării. Muritorii sunt pionii de pe tablele de joc ale vieții, marionete conduse de fire predestinate.
Dar există un tânăr curajos, tânăr care alege la întâmplare hărți din coșul ursitoarelor și luptă pentru a le reda muritorilor liberul arbitru. Nu este un lucru ușor de realizat. Fie trebuie să își fabrice propriile cerneluri, fie trebuie să îl împingă pe cel ales pe alt drum. Dar nu cumva deschide un drum plin de și mai multe pericole? Oare pot oamenii manevra libertatea aceasta?
Și, de data asta, lupta va fi și mai grea. A ales harta lui Izzy și bătrâna ursitoare nu poate accepta acest lucru, așa că, pornește în călătorie pentru a încerca să împiedice salvarea lui Izzy. Și nu există nimic de la care să se dea în lături. Șiretenia este punctul ei forte.
Sora vitregă – un roman foarte plăcut
Călătoria lui Izzy este plină de momente pline de emoție, dar și de luptă. A primit o misiune de la bătrâna ursitoare (da, da, cea care a ajutat-o și pe Cenușăreasă). Trebuia să găsească bucățile pierdute din inima ei. Va fi greu? Va fi ușor? Asta va trebui să aflați voi!
Eu vă recomand cu tot dragul acest roman! Este perfect pentru relaxare, pentru un weekend, pentru starea de bine.
Sora vitregă a apărut la Editura RAO și poate fi cumpărat de aici.
Autor: Jennifer Donnelly
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 448
