Sonata Gustav – Rose Tremain, recenzie

„Sonata Gustav” este o poveste care îți intră în suflet. Indiscutabil. Nu pare să curgă spre final, eu așa am simțit. Nu se grăbește undeva, nu caută ceva anume. Analizează, simte, destăinuie. Suprinde zborul sufletelor frânte în încercarea lor de a-și găsi locul și rostul. Nu caută sensul vieții,  relatează viața așa cum este ea: brută, neșlefuită, cu multe goluri și multe împliniri.

Sonata Gustav este a doua mea întâlnire cu autoarea Rose Tremain. Am citit „Culoarea” și am devenit și mai nerăbdătoare să aflu și alte povești semnate de ea. Culoarea mi-a plăcut pentru povestea legată, muncită, atent construită. Sonata Gustav mi-a plăcut pentru atenția deosebită pe care o acordă sentimentelor, trăirilor și neîmplinirilor pe care un individ le poate gusta de-a lungul vieții.

Recunosc, după ce am terminat de citit cartea, am rămas cu un ușor gust amărui. Nu înțelegeam de ce așa târziu am înțeles titlul cărții. Și de ce autoarea a ales să pună accent pe călătorie, nu pe destinație. Am lăsat-o să se așeze câteva zile. Am separat sentimentele din timpul lecturii și le-am lăsat pe celelalte să iasă la lumină. Compromisuri, sacrificii, dragoste, iubiri neîmpărtășite. Pe toate le aflăm în Sonata Gustav. Și de toate avem nevoie pentru a ne maturiza, a înțelege. Uneori este prea târziu. Unele lecții ajung la noi mai tâzriu decât am fi avut nevoie de ele. Dar nu trebuie să avem și astfel de experiențe? Nu așa învățăm să apreciem lucrurile și oamenii?

Sonata Gustav – un roman emoționant despre viață 

Așa cum v-am spus, mi s-a părut că subiectul acestei cărți „nu se grăbește” nicăieri. Aflăm detalii din trecutul  unor personaje, însoțim altele până la o vârstă respectabilă. Suntem martorii luptelor lor. Și unele nu au fost deloc ușoare.

Am crezut că voi rămâne numai în apartamentul sărăcăcios al lui Emilie și al lui Gustav. Emilie, biata victimă a propriilor curse! Mi-a stârnit mila la început. Mi-a fost dragă. Apoi nu am mai știut dacă să o cred sau să o înțeleg. Și-a iubit soțul? Sau a iubit numele lui și locul pe care îl primea la pachet cu el? Credeam că se frământă mereu în legătura cu neputința ei de a-i oferi singurului fiu o viață mai bună. Ca să mă întreb, câteva zeci de pagini mai încolo, dacă l-a iubit pe copil sau l-a folosit pentru a rămâne căsătorită?

Erich, soțul Emiliei, pierise. Emilia spunea că evreii l-au omorât. Dar cum? Eu aflasem că Erich îi ajuta pe aceștia. Locuiau în Elveția, stat neutru, un fel de tărâm al făgăduinței pentru oropsiții de soartă care fugeau pentru a își salva viața. Dar cine îi salvează de la foame pe Emilie și Gustav?

 În Elveția noi credem că trebuie să evităm conflictele și mai ales să evităm să fim atrași în conflictele altora. Asta se numește neutralitate.(…) E ca o nucă de cocos“

Sonata Gustav – un roman despre rolul iubirii

Micul Gustav este un bărbățel în devenire. Mereu atent la sentimentele celor din jur (fie că vorbim despre viermii de mătase sau personajele pictate pe trenulețul lui) este un personaj pe care îl îndrăgești din primele minute. Nu primește multe răspunsuri de la mama lui și asta îl face neîncrezător. Am simțit că îi este mai ușor să rezolve problemele altora decât pe ale sale. Este prietenos și deschis, caută mereu soluții și răspunsuri. El este nodul, locul unde se adună toate firele emotive. Le atrage pe toate, le stăpânește și le desface cu migală și dedicare.

Știe că mama lui are probleme financiare. Nu cere și nu face nazuri. Asta deși tânjește la viața ușoară pe care o ducea prietenul lui cel mai bun.

 …îi era frică de răsuflarea ei cu iz de anason și de lacrimile mamei. Mama ta e frumoasă? – Nu știu, e mama mea și atât. E Mutti.

Sonata Gustav – un roman muzical

Anton și Gustav – două note muzicale aflate pe portative diferite. Povestea lor este împărțită în trei părți. Fiecare cu ritmul ei, fiecare cu muzicalitatea ei. Amândoi au „atacat” claviatura vieții. Au lovit cu forță, au atins neștiutor și sfios fiecare clapă. Au așezat prea târziu notele la locul lor, au învățat târziu să le înțeleagă. Dar asta nu i-a împiedicat să se bucure de întregul proces.

„Sonata Gustav e un roman de o frumusețe extraordinară, dureroasă, o poveste despre o iubire profundă, în antiteză cu atâtea relații eșuate, și despre conflictul dintre pasiune și stăpânirea de sine. Rose Tremain este unul dintre cei mai buni scriitori britanici, iar acest roman strălucit merită să ajungă la câți mai mulți cititori.“ – Salman Rushdie

Așa cum v-am spus, povestea are trei părți. Prima este despre copilul Gustav. Cel care învăța despre lume și care își căuta locul sub soare. A doua parte este dedicată istoriei pe care mama lui Gustav nu i-o prezentase niciodată: relația dintre ea și Erich. A treia parte ni-l prezintă pe Gustav adult. Este împlinit pe plan financiar, dar este asta de ajuns?

Sonata Gustav – un roman transparent

Personajele îți împrumută adesea din trările lor. Le simți teama, tumultul interior, nesiguranța, nestăpânirea. Traducerea nu știrbește cu nimic  din frumusețea operei, o completează foarte frumos. Nu simți deloc lacune, nu te întrebi deloc dacă acela este sau nu sensul cuvântului. Mi-a plăcut povestea. M-a fermecat cu duioșenia ei. Mi-a transferat doza ei de calm și de seninătate. Și nu știu cum a făcut Rose Tremain, dar a reușit: a vorbit frumos despre cele mai dureroase subiecte.

Sonata Gustav – Descriere-

Rose Tremain s-a născut în 1943 la Londra. A studiat la Sorbona și a absolvit cursurile de literature engleză ale Universității East Anglia, unde a predat, între 1988 și 1995, creative writing, fiind numită Chancellor în 2013. A publicat romane și volume de nuvele, dar este și autoare de piese pentru teatru și televiziune. 

Romanul a apărut la Humanitas, poate fi cumpărat de aici. 

An aparitie: 2019

Autor: Rose Tremain

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Raftul Denisei

Editie: Necartonata

Editura: HUMANITAS

Nr. pagini: 280

Traducator: Veronica D. Niculescu