Socoteala diavolului – Jane Yolen (recenzie, editura Arthur), colecția violet-history

„Socoteala diavolului” – o cărticica din categoria „nu ocoliți”. Citită de părinți și explicată copiilor sau citită de copiii care fac istorie la școală.

O poveste „îndulcită”, un roman care atinge pe lângă istorie și tema familiei sau a identității. Mă bucur că literatura pentru copii are un orizont mult mai larg în zilele noastre. Mi-aș fi dorit să găsesc astfel de cărți și în vremea când eu eram copil. M-ar fi ajutat mult mai mult să înțeleg subiectele dure despre care ne vorbea proful de istorie.

„Socoteala diavolului” este o carte pe care copiii o pot digera mult mai ușor decât notițele seci de la școală. Dincolo de acest aspect foarte important, Socoteala diavolului este prezentată cititorului într-un mod pe care eu l-am găsit foarte „original”. În timp ce Hannah deschide o ușă simbolică în seara de Seder un lucru nemaipomenit se întâmplă. Hannah este „teleportată” în timp, în Polonia, anul 1942. Nu asta se întâmplă și cu cititorul? Nu mereu este el teleportat în mijlocul evenimentelor? Faptul acesta mi-a permis să mă identific mult mai repede cu Hannah, legătura dintre noi s-a efectuat mult mai rapid.

„Socoteala diavolului” – carte premiată cu National Jewish Book

Hannah este adolescenta tipică. Obosită de atâtea tradiții, de întâlniri de familie și de povești repetate la nesfârșit de un bunic care pare să se înfurie numai când aude de Germania. O altă seară de Seder în compania familiei numeroase nu este exact seara perfectă pentru Hannah. Aproape că o poți vedea făcând fețe-fețe sau dându-și ochii peste cap. Numai că seara aceasta de Seder se dovedește a fi una foarte specială.

Aaron, fratele lui Hannah, este la vârsta la care toate obiceiurile evreiești mai au farmec. Hannah este plictisită până peste cap, numai paharul cu vin îndoit pe care îl bea pentru prima oară este lucrul care condimentează un pic întâlnirea aceea plicticoasă.

Când deschizi o ușă te aștepți să intri într-un loc obișnuit sau măcar un loc în care îți dorești să te afli. Dar, ce te faci când ușa se deschide către o lume pe care tu ai evitat dinadins să o cunoști? O lume despre care te-ai săturat să auzi sau despre care ai aflat la orele de istorie? Să spui celor din jur? Dar dacă nu te cred? Sau cum poți să le spui că șase milioane de evrei vor pieri? Arși în crematoriile din lagăre, umiliți, bătuți și înfometați. Cum să păstrezi tăcerea? Poate soarta ta să fie influențată cumva de lucrurile care se întâmplă în jurul tău? Poate o copilă să schimbe cursul istoriei?

Hannah este purtată până în Polonia anului 1942. Nu se mai numește Hannah ci Haia Abramoviț. În zadar le spune celor din casa unde se află că ea trăiește în America și că avea părinți și un frate. Ghitl și Șmuel, unchiul și mătușa ei din noua viață, pun toate aceste afirmații pe baza traumei suferită de Haia: își pierduse părinții și fusese mult timp bolnavă.

La început, Hannah crede că visează sau pune toate aceste lucruri ciudate în contul paharului de vin băut. Sigur era amețită, sigur avea să se trezească sau să afle că îi făcuseră vreo farsă. Numai că lucrurile par mai reale ca niciodată. Neavând încotro, Hannah își însoțește unchiul la nunta acestuia. Ceea ce începuse ca un eveniment fericit se termină cu un episod care o ajută pe Hannah să conștientizeze pe deplin faptul că se afla în 1942, anul în care naziștii își încep politica de epurare.

”Oamenii de acolo, țipă ea disperată, nu sunt invitați la nuntă. Sunt naziști. Naziști! Înțelegeți? Omoară oamenii. Au omorât…adică omoară…o să omoare evrei. Sute de evrei. Mii. Șase milioane de evrei.”

Socoteala diavolului – o lecție de istorie

În zadar le spune celor din familia sa că acei soldați erau sinonimi cu moartea, că vor fi duși în lagăre de muncă și supuși unor tratamente oribile. Oamenii din jurul ei par orbiți de credința pe care o au în Domnul și încrederea că vor reuși să treacă și de această grea încercare.

Nu degeaba s-a spus că în lagăre era atât de rău încât nici Dumnezeu nu a mai coborât în mijlocul oamenilor. Cu toate astea, evreii nu și-au pierdut credința și au cântat și s-au rugat în fiecare moment petrecut în lagăr.

„Cititorii vor înțelege proporțiile unei tragedii istorice și se vor simți deopotrivă tulburați și obligați să ia atitudine.” – Booklist

Despre acest subiect am citit și voi continua să citesc toată viața. Mi-e teamă însă că nu vou putea niciodată să mă apropii de cât de îngrozitor a fost acest episod pentru întreaga lume. Viața din lagăr este prea dură chiar și pentru o ficțiune, darămite pentru o felie reală de istorie. Deși subiectul este unul foarte dur, autoarea a știut cum să „îndulcească” subiectul, asta ca să nu își șocheze micuții cititori.

„Socoteala diavolului” este o cărticică de citit de oameni mari sau oameni mici. Măcar atât putem să facem. De învățat oricum nu am învățat nimic. Omenirea nu se îndreaptă în direcția bună. Singura deosebire este că oamenii nu mai sunt transportați în condiții mizere, în vagoane de vite. Și nu mai sunt lagăre. Sunt orașe întregi bombardate și sângele oamenilor nevinovați umflă pământul. Același pământ care ne oferă flori și copaci. De ce nu am învățat nimic?

„Socoteala diavolului” a apărut în colecția violet-history, la Editura Arthur și poate fi comandată de aici. Merită!