Societatea ultrasecretă a vrăjitoarelor neobișnuite este un roman extrem de plăcut, foarte confortabil și cald ca o îmbrățișare primită de la un om drag sufletului nostru.
Recunosc, nu s-a aflat de la început pe lista mea de lecturi. Însă, așa cum și mie îmi place să vă recomand cărți, l-am văzut recomandat pe grupurile de cărți sau pe conturile de pe rețelele sociale. Era catalogat ca un roman cozy, liniștit și dulce. Mă gândeam eu că aproape nimic nu poate fi foarte liniștit atunci când ai niște vrăjitoare în preajmă! Știm doar că pot fi imprevizibile și ușor capricioase.
Am plecat cu gândul că voi avea parte de vrăji, ceaune care bolborosesc, incursiuni printre săculeți cu plante uscate și borcane cu poțiuni magice, de o culoare greu de descris în cuvinte. Și am sfârșit prin a avea parte de regăsire, familie, dragoste, simpatie și o stare de bine care nu se dă nici acum dusă din mijlocul sufletului.
Mika Moon, m-ai vrăjit! Te rog doar să o convingi pe doamna Primrose să nu-mi șteargă amintirile cu voi. Vreau să-mi amintesc, vreau să mă reîntorc în Casa Nicăieri, să mai stau cu fetele și cu Ian, să cutreier biblioteca îngrijită de Jamie. Bine, m-ai prins! Vreau să fiu cu ochii pe tine! Dar tot te rog să-mi lași amintirile în pace. Eventual, mă poți învăța și pe mine să prepar o poțiune? Uf, am uitat! Eu nu strălucesc. Dar o plimbare cu Mătura aș putea primi?
Societatea ultrasecretă a vrăjitoarelor neobişnuite
„O poveste fermecătoare despre magie, puterea iubirii și ceea ce înseamnă cu adevărat să faci parte dintr-o familie. Pentru că, uneori, schimbarea e doar la o alegere distanță.“ -Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Ficition
Nu e nevoie să petreci prea mult timp cu Mika pentru a-ți da seama că nu este cea mai mare iubitoare a regulilor. Le respectă pentru că nu are încotro. Primrose, vrăjitoarea care păstorește Societatea ultrasecretă a vrăjitoarelor, le urmărește îndeaproape, pe ea și pe celelalte vrăjitoare, și nu admite încălcările de regulament.
Mika Moon este una dintre puținele vrăjitoare din Marea Britanie. Participă la întâlnirile organizate de Primrose și se supune dorințelor acesteia. Nu ar rata ocazia de a se întâlni cu celelalte vrăjitoare, mai ales că, în restul timpului, acestea nu pot ține legătura, nu-și pot împărtăși în timp real reușitele vrăjitorești și nici nu pot locui foarte aproape una de alta. Prea multă magie adunată la un loc ar avea potențial… exploziv. Și prezența lor nu ar mai fi una ușor de trecut cu vederea.
„Prea multă magie la un loc atrage atenția, ar spune ea. Chiar și vrăjile de izolare au limitele lor. Și, așa cum vrăjitoarelor li s-a dovedit din nou și din nou de-a lungul istoriei, atenția ațintită asupra lor e periculoasă. Separate, supraviețuim.”
Deși o ascultă orbește pe Primrose (și asta pentru că-i datora toate căminele și familiile din copilăria sa), Mika Moon nu se abține și încalcă o regulă: își face un cont pe rețelele de socializare, acolo unde se preface că este vrăjitoare. Doar nu e singura care face asta, nu? În plus, erau atâția oameni care nu credeau în vrăjitoare și nu ar fi luat în serios o femeie de 31 de ani care prepară poțiuni în fața unei camere de filmat.
Casa Nicăieri și secretele sale
În ochii oamenilor nepotriviți, strălucirea Mikăi este greu de văzut. Însă, cineva o remarcă și îi trimite o scrisoare neobișnuită. Mika nu rezistă în fața tentației (plus că îi expira și contractul de închiriere). Îmbarcată la bordul mașinii sale (pe care o cheamă Mătură, cum altfel?!?), Mika ajunge la Casa Nicăieri, acolo unde plutește în aer un freamăt aparte. Era magie, asta era sigur. Dar mai era ceva, un ceva diferit și străin Mikăi. Vă spun doar vouă: era un fel de vibrație a iubirii, a căldurii din sânul unei familii. Iar astea, dragii mei, erau niște lucruri necunoscute de Mika.
În Casa Nicăieri locuiesc niște oameni… interesanți, misterioși, adunați laolaltă de puterea iubirii și de promisiunile făcute unul altuia. Un grădinar iscusit, o bucătăreasă pricepută, un îngrijitor simpatic și un bibliotecar chipeș. Și trei vrăjitoare. Trei! Gata, am spus-o! Deși exista o regulă nescrisă a vrăjitoarelor, în casa asta – care aparținea vrăjitoarei Lillian – locuiau trei vrăjitoare în devenire: Altamira, Teracotta, Rosetta.
Fetele fuseseră salvate de Lillian, care era arheolog dincolo de rolul principal de vrăjitoare, și aduse în Casa Nicăieri. Îngrijitorii fetelor aveau nevoie de Mika, spuneau ei, pentru a le ajuta pe tinerele copile să-și exerseze magia. Lillian urma să se întoarcă acasă în curând și ei voiau ca aceasta să vadă progresul și abilitățile micuțelor vrăjitoare.
Societatea ultrasecretă a vrăjitoarelor neobişnuite
Dacă vă așteptați la trucuri drăguțe și primire cu brațele deschise, zic să vă mai gândiți puțin. Fetele nu o primesc întocmai cu drag pe Mika, mai ales Teracotta, și fac orice le stă în putință pentru a sabota încercările acesteia. În plus, bibliotecarul chipeș este extrem de atrăgător și vraja iubirii este una pe care Mika nu o poate stăpâni. Și nici interzice.
Curând, când Casa Nicăieri nu mai prezintă un mister, Mika descoperă că a nimerit în mijlocul unui cuib de secrete și că locuitorii Casei nu au fost tocmai sinceri cu ea. Iar această cumpănă va fi greu de trecut. Vor reuși locuitorii Casei să o atragă de partea lor?
Societatea ultrasecretă a vrăjitoarelor neobişnuite este un roman cu o poveste tare simpatică, ușor de parcurs și de iubit. Eu îl recomand mai ales pentru perioadele aglomerate, atunci când aveți nevoie de ceva care să meargă direct la suflet.
Societatea ultrasecretă a vrăjitoarelor neobişnuite a apărut la editura Nemira și poate fi cumpărat de aici.
Autor: Sangu Mandanna
Traducător: Alina Iacob
Editura: Nemira
Colecția: Nemira Fiction
Nr. pagini: 280
