Soacra a fost romanul pe care l-am numit ploaia mea de vară. Aveam o stare de agitație înainte de a-l citi. Voiam să citesc, dar simțeam că nu găseam cartea potrivită. Îmi voia sufletul o carte interesantă, caldă și lipicioasă. Mintea se tot învârtea haotic și nu simțeam „chemarea” niciunui titlu de pe noptieră.
„Un roman delicios de captivant despre complicata relație a unei femei cu soacra sa, o relație căreia îi pune capăt moartea. Perfect pentru fanii lui Big Little Lies (Marile minciuni nevinovate).“ Good Morning America
Nu știu cum am ajuns tocmai la Soacra, dar tare mă bucur că am ales această poveste! S-a mulat perfect pe sufletul meu, mi-a dat o stare de bine și a intrat pe lista cărților preferate. Nu are o poveste complicată, am știut de la început că nu există foarte multe ipoteze. Dar are o poveste care mie mi-a răcorit sufletul. Are doza optimă de suspans, are emoții, legături magice și personaje ușor de urmărit.
Soacra – prietenie sau dușmănie?
Soacra și nora – subiect bun de bancuri sau de piese de teatru, relație ofertantă și extrem de asemănătoare cu un butoi de pulbere. Știm deja: o singură scânteie și bum, apar discuțiile și rivalitățile. Desigur, sunt și cazuri fericite. Soacre și nurori care sunt prietene, soacre care devin cu adevărat mame pentru soțiile fiilor lor. Nurori care împărtășesc secrete importante cu soacrele lor. Nu știți sentimentul ăsta? Nici eu. 🙂
„Diana a murit. Faptul că nu ne-am înțeles niciodată pare să devină, dintr-odată, irelevant în fața acestei realități sau măcar să pălească ușor; o tristețe profundă pune stăpânire pe mine. Moartea pare s-o fi ridicat pe Diana la un rang superior, aproape nobil, transformând neînțelegerile noastre trecute în ceva minor, ba chiar meschin. La urma urmei, nimeni nu se înțelege bine cu soacra, nu-i așa?“
Sally Hepworth se ține departe de ringul de luptă și dă soacrei ce e al soacrei și nurorii ce este al nurorii. Ne aduce aminte de faptul că ar trebui să ne concentrăm pe lucrurile care ne diferențiază ci pe cele care ne fac să semănăm. Desigur, acest roman nu este un roman de instrucțiuni și nici vreun ghid de împăcare. Este un roman în care fiecare are ceva de ascuns, în care o soacră moare și asta dă viața tuturor peste cap.
Suicid sau crimă?
Înainte să vă povestesc câteva lucruri despre carte, aș vrea să vă spun că eu mi-aș dori tare mult o soacră așa cum a fost Diana. Deși putea trece drept total dezinteresată, Diana încerca să traseze linia intimității. Era convinsă că fiecare avea nevoie de spațiul său și era și mai convinsă de faptul că fiecare trebuie să muncească pentru ceea ce își dorește. Nu făcea vreo concesie nici copiilor săi.
Viața Dianei nu fusese una ușoară. Și asta o aflăm noi, pas cu pas, pe măsură ce Diana leapădă scuturile ridicate ani la rând. Mi-a fost astfel ușor să o cunosc pe Diana, să o înțeleg și să nu mă grăbesc cu concluziile. Diana încerca să se țină tare în fața tuturor, dar eram convinsă că ascunde pe interior o persoană vulnerabilă, dornică de afecțiune și acceptare.
Diana – catalizatorul întregii familii?
Când toată lumea știe că soacrele și nurorile nu îngroapă niciodată securea războiului, mai este cazul să menționăm că Lucy, nora Dianei, poate trece drept suspect principal în cazul în care se dovedește că moartea acesteia din urmă nu a fost una accidentală? Nu. Un răspuns simplu pentru ditamai întrebarea. Nu, ea este întotdeauna prima pe listă. Mai ales când există martori care pot atesta faptul că nora ar avea câteva polițe de plătit soacrei.
Dintr-un caz de sinucidere la unul de crimă. Așa sare dosarul Dianei și lumina vinovăției pică asupra celor din familia acesteia. Aparent, toată lumea are un secret bine păstrat și cam toată lumea ar avea motive pentru care Diana nu ar mai trebui să existe.
Soacra – ploaia mea de vară
M-aș bucura să aflu că ați citit cartea asta și că v-a făcut și pe voi să doriți să îi descoperiți secretele toate. Așa cum am spus deja, povestea nu lasă loc unor răsturnări uluitoare de situație, dar eu am citit-o cu atâta bucurie!
M-am pierdut în plasa aia lipicioasă de situații și minciuni, m-am uitat exact ca un spectator la ce se întâmpla sub ochii mei. Sinceră să fiu, la un moment dat nici nu am mai încercat să descâlcesc firele poveștii. M-am afundat mai bine în scaun și m-am bucurat de călătorie.
La final de carte, când totul era limpede și clar, am realizat că nu am acuzat și condamnat pe nimeni. Că am înțeles pozitia din care fiecare se raporta la întreaga situație. Și asta nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme… Diana mi-a câștigat compasiunea și aprecierea, iar restul personajelor au completat perfect întregul tablou nebun și delicios.
Soacra, romanul scris de Sally Hepworth, mi s-a lipit de suflet, asta-i clar. Și va rămâne acolo, ca o surpriză plăcută. Vă recomand cartea și vă rog doar să vă lăsați purtați de poveste!
Soacra a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărată de aici.
„ Aș fi putut să scriu mai multe, dar, dacă mă gândesc bine, nu am decât două lucruri pe care cred că merită să vi le spun. Am muncit din greu pentru tot ce a fost important pentru mine. Și ce-a fost important pentru mine nu a costat absolut deloc.”
Data apariției: 13 apr. 2022
Titlu original: The Mother-in-Law
Autor: Sally Hepworth
Traducător: Ruxandra Toma
Editura: Nemira
Imprint: Armada
Colecția: Armada
Nr. pagini: 480
