Singurul om – Andrew Gross, recenzie

„Singurul om” este un roman de-o frumusețe și de-o intensitate aparte. A apărut la Preda Publishing și a fost prima mea întâlnire cu Andrew Gross.  Am avut cartea pe noptieră câteva zile. Nu știu de ce tot amânam să o încep. Poate pentru că știam că fiecare incursiune într-o poveste care descrie lagărele și ororile la care au fost supuși evreii lasă urme adânci în mintea mea. Am recunoscut de la primele cuvinte stilul de scriere care se lipește instant de sufletul meu și am știut că voi avea parte de o poveste care îmi va rămâne multă vreme în inimă.

Citesc ficțiune istorică, îmi place să caut cărțile care merg pe firul istoriei și ficționalizează puține lucruri. Andrew Gross scrie o altfel de carte, un alt fel de thriller istoric. Avem partea de istorie, cu tot cu personajele sale reale și elementele autentice. Și avem și partea de suspans, o misiune aproape imposibilă, o misiune care ar putea schimba soarta întregului război. Și nu mai spun nimic de emoții și de bătăile de inimă în plus pe minut. Pe astea le veți servi pe toată durata lecturării. Vă avertizez! Dacă începeți cartea asta, să știți că veți rămâne lipiți de ea, greu o veți lăsa din mână!

Singurul om – un roman cât o lecție de viață

Din acest motiv, la început a fost creat un singur om. Ca să ne învețe că cine distruge o viață e considerat de Scriptură ca și cum ar distruge o lume întreagă; iar cine salvează o viață e ca și cum ar salva o lume întreagă.

Structurat în patru părți, romanul urmărește destinul singurului om care poate schimba soarta întregului război și misiunea de extragere a acestuia.

Alfred Mendl (Doamne, cât mi-ar fi plăcut să existe profesorul și în viața reală!) era profesor, savant și un om pasionat de fizica electromagnetică. Cercetările sale și foile întregi de formule ar fi putut ajuta americanii să obțină rapid bombă atomică, bombă care ar fi salvat lumea, dar ar omorî alți tineri, în altă parte.

Alfred Mendl, alături de fiica și soția lui, pierde mult timp în încercarea lui de a părăsi Polonia. Nu fusese de acord cu plecarea înainte. Aici era toată viața lui. Ajunge să fie închis în ghetou, actele false obținute de americani, conform cărora erau cetățeni ai Paraguayului, sunt descoperite și rupte. Familia este deportată în lagărul de la Auschwitz. Sunt duși în vagoane de vite, în condiții inumane. Insultați, bătuți, împușcați, batjocoriți. O călătorie a degradării morale, una care le-a smuls și ultima fărâmă de demnitate.

    Auschwitz – iadul creat de oameni

Prin ochii profesorului cu ochi blânzi și vorba așezată, vedem și lagărul. Îi cunoaștem fiecare colțișor, îi simțim teroarea și amenințarea. Aproape că am putut simți mirosul dulceag, fetid care venea de la camerele de gazare. Dacă nu era acesta, era cel de carne arsă. „Drumul spre Rai”, așa spuneau germanilor coșurilor care semnalizau miile de crime zilnice. Câtă durere trebuie să fi fost acolo… Câtă nepăsare, câtă cruzime? Cum este posibil ca un om să se transforme în fiară doar pentru că așa a primit ordin?

Boală, foamete, familii despărțite. Lacrimi, rugăciuni, resemnări, pierderi, oportuniști. Nici nu știi unde să oprești șirul tragediilor și al ororilor. E cea mai mai pare pată de pe obrazul istoriei, una pe care nu ar trebui în veci să o acoperim. Nu avem voie. În numele celor care au plecat pe coș sau au murit gazați. Sau nu au mai știut niciodată să fie oameni după asta.

 Arbeit Macht Frei („Munca te va elibera.”).

Da, te eliberează, își spuse Blum în sinea lui. Mormăi din nou rugăciunea pentru sufletele celor pierți. Pentru că morții sunt liberi. Morții.

Singurul om – o poveste remarcabilă

Am apreciat faptul că autorul nu își plasează atenția doar asupra personajelor centrale. Și nici nu a fost previzibil. Nu știu exact la cine s-a gândit când a ales numele romanului. Știu că eu am plasat „titulatura” asta pe umerii mai multor figuri centrale. Toți au avut rolul lor, toți au fost singurii oameni la un moment dat, singurii oameni care au luptat, au crezut și s-au ambiționat să reușească.

Mi-a plăcut că nimeni nu s-a dat bătut. Autorul a știut să le insufle calități remarcabile. Au fost câteva coincidențe cam mari, din punctul meu de vedere. Au fost prea aproape de pericol și au scăpat ca prin urechile acului, Dar am trecut peste asta. Nici nu a mai contat. A contat determinarea lor, puterea cu care au crezut și au sperat.

Leo, băiatul cu șahul, are rolul lui. Unul extrem de important. Greta, soția comandantului lagărului, este personajul pe care l-am admirat! Mi-a dat câteva lecții de viață și emoțiile au fost gata, gata să îmi spargă pieptul.

Singurul om – o misiune imposibilă.

V-am spus că avem parte și de o misiune demnă de romanele de suspans. Nathan Blum, eroul meu cu înfățișare fragilă, se aruncă de bunăvoie în ghearele morții, mai exact, în lagărul de la Auschwitz. Americanii îl trimit într-o misiune care are nenumărate necunoscute.

Nathan era un polonez care reușise să plece la timp din Polonia. Era măcinat de vină și regrete. După fuga lui, familia îi este împușcată. Un preț mare, unul imposibil de purtat pe umeri.

Blum trebuia să se infiltreze în lagăr, partizanii locali ocupându-se de asta. Avea la dispoziție numai trei zile pentru a-l găsi pe Mendl și a-l convinge să îl urmeze. Mai trăia profesorul? Era posibil să îl găsească?

Dacă vă așteptați să fie previzibil, vă asigur că aici veți da peste cea mai mare răsturnare de situație. Nu m-aș fi gândit la aceste lucruri, nici măcar nu le anticipam. Autorul a știut să creeze suspans și să își țină cititorul conectat la poveste.

Partea a patra este partea la care pulsul meu a luat-o razna. Mă dureau pumnii de la cât de încleștați erau, am murmurat de câteva ori „haide, haide!” și am sperat. Am sperat că totul va fi bine. Dar știți ce? Autorul a avut grijă să întoarcă lucrurile și când a venit vorba de final. Și a făcut-o într-un mod absolut remarcabil.

Singurul om – o poveste de ținut în suflet

Mi-a plăcut extraordinar de tare! Am devorat cartea în două zile. Cu greu am lăsat-o din mână, cu greu mi-am mutat gândurile de la ea. Am păstrat cu mine întreaga zi personajele. Și tot încercam să înțeleg gravitatea Holocaustului. E un roman de citit și de păstrat. Abia aștept să citesc și Sabotorul!

Felicit editura pentru prezentare și grafică!

Romanul a apărut la Preda Publishing, o editură cu o altfel de voce, și poate fi cumpărat de aici. 

Autor: Andrew Gross

Editura: Preda Publishing

Data publicarii: 2018

Numar pagini: 452

Editia: I-a

Traducator: Cristina Barbu

Colecția I Hero – Colecție dedicată eroului din tine. Ești ceea ce citești!