Singur pe lume – Anca R. Poezii, Noiembrie
Când îți pleacă mama,
Nimic nu-ți rămâne,
Ai în suflet teama
Și n-o ai cui spune.
Când mama îți pleacă,
Copil nu mai ești,
Toate vin și pleacă,
Dar cum să trăiești?
Cine-ți mai gătește
Borș cu perișoare?
Cin’ te cicălește
Cu vesta-n spinare?
Cine te mai ține,
Strâns în brațe moi?
Cine-ți face bine
Și nu-l vrea ‘napoi?
Cine se mai roagă
Noaptea la icoane,
Cine să-ți mai facă,
Plăcinte cu carne?
Mama-i numa’ una
Cum Fecioara este,
Mama mea-i de-acuma
Un colț de poveste.
Și dacă de sus,
Mamă, mă privești,
Te iubesc nespus,
Să nu te-ndoiești.
Singur pe lume – Anca R.
Cele mai citite articole
Fată, pur și simplu mi-au dat lacrimile!
Și eu am plâns deși am mama 🙂
M-au cuprins fiori reci la citirea acestui poem. Sincera sa fiu, o sa imi amintesc de mama mai des, acum cat mai traieste.
Sarutmana!
Să știi că sunt în aceeași postură ca și tine. Eu o mai am, dar nu avem o relație bună și îmi pare rău pentru asta. Mă gândesc la cum ar fi fără ea, și doare.
Trebuie sa invatam sa le iubim asa cum sunt ele, cu defecte si tot pachetul emotional.
Si eu am nemultumiri, si eu consider ca ar putea avea o altfel de personalitate dar asa este ea, si daca nu s-a schimbat toata viata, cu siguranta nu o va face la acesti ani.
A mea este destul de tânără. Știe să fie și altfel, dar nu vrea.
… fiecare isi face alegerile dupa propriul plac, Anca. Cine suntem noi sa le dictam alegerile si preferintele? Or sa realizeze la un moment dat.