Și eu
Și tu
Suntem stângaci
Și mai posaci.
Și eu mai țip,
Tu taci și taci.
În rest, e bine
Doar eu și tu,
Doar tu și eu.
Ne oferim mereu
De-a-ntregul.
Nimic nu-i doar pe jumătate.
Cuvinte, zâmbete și fapte.
Și când te cert, o fac total
Și când mai țip? Nu am egal.
Când mă iubești? Al meu e cerul.
Și când zâmbești? Topești misterul
E clar de-acum pentru-amândoi
Și tu și eu am format „noi”.
Nici lumea ta nu-i fără mine
Și nici a mea completă nu-i
De nu ești tu în gând mereu.
Și azi zâmbesc
Și mâine țip
Mă-nfurii crâncen
Chiar și acum.
Zâmbesc
Zâmbești
Și ne iubim.
Și tu
Și eu
Știm a ierta
Și lumea ta
E toată a mea
A mea?
Știi bine că-i a ta.
Și tu
Și eu
Umani
Mereu.
Greșim,
Iertăm,
Și ne iubim.
„Și tu
Și eu
Umani
Mereu.
Greșim,
Iertăm,
Și ne iubim.”
Partea mea preferata!
Simplu și inspirat din realitate…bucata din viața mea.
Superba! M-am regasit si eu in ea, mai ales la partea cu tipatul 😀
Ce bine că nu sunt singura :)))
„Și tu
Și eu
Umani
Mereu.
Greșim,
Iertăm,
Și ne iubim.”
Asa. <3 Captura de sentimente.
Foarte frumos si adevarat! Superb! Felicitari!❤
Vă mulțumesc! Sunt inspirate din experiența mea
Imi imaginez! Doar realitatea poate transmite atatea emotii. Te pup!❤
Foarte frumos si adevărat!îmi era dor de momentele tale de poezie.
Ce frumos și sensibil ai scris! <3
Cat de frumos!
Mă răsfeți 🙂 Îți mulțumesc!