Și eu
Și tu
Suntem stângaci
Și mai posaci.
Și eu mai țip,
Tu taci și taci.
În rest, e bine
Doar eu și tu,
Doar tu și eu.
Ne oferim mereu
De-a-ntregul.
Nimic nu-i doar pe jumătate.
Cuvinte, zâmbete și fapte.
Și când te cert, o fac total
Și când mai țip? Nu am egal.
Când mă iubești? Al meu e cerul.
Și când zâmbești? Topești misterul
E clar de-acum pentru-amândoi
Și tu și eu am format „noi”.
Nici lumea ta nu-i fără mine
Și nici a mea completă nu-i
De nu ești tu în gând mereu.
Și azi zâmbesc
Și mâine țip
Mă-nfurii crâncen
Chiar și acum.
Zâmbesc
Zâmbești
Și ne iubim.
Și tu
Și eu
Știm a ierta
Și lumea ta
E toată a mea
A mea?
Știi bine că-i a ta.
Și tu
Și eu
Umani
Mereu.
Greșim,
Iertăm,
Și ne iubim.
Frumoase rânduri ai așternut!
„Și tu
Și eu
Umani
Mereu.
Greșim,
Iertăm,
Și ne iubim.”
Partea mea preferata!
Simplu și inspirat din realitate…bucata din viața mea.
Superba! M-am regasit si eu in ea, mai ales la partea cu tipatul 😀
Ce bine că nu sunt singura :)))
„Și tu
Și eu
Umani
Mereu.
Greșim,
Iertăm,
Și ne iubim.”
Asa. <3 Captura de sentimente.
Foarte frumos si adevarat! Superb! Felicitari!❤
Vă mulțumesc! Sunt inspirate din experiența mea
Imi imaginez! Doar realitatea poate transmite atatea emotii. Te pup!❤
Foarte frumos si adevărat!îmi era dor de momentele tale de poezie.
Ce frumos și sensibil ai scris! <3
Cat de frumos!
Mă răsfeți 🙂 Îți mulțumesc!