Și dacă aș mai trăi o dată – Marc Levy ***Recenzie

Vă spuneam zilele trecute despre cât de bucuroasă am fost când am primit coletul de la Târgul cărții. Nu am putut pierde ocazia de a mă bucura de încă o carte semnată de Marc Levy, așa că tocmai de aceea a și fost și prima pe care am ales-o dintre cele trei.

Marc Levy scrie cu măiestrie, cu sensibilitate, cu pricepere și cu multă emoție. Întâmplările din cărțile lui nu sunt tocmai lucruri pe care le-am trăi zi de zi, însă povestea, modul în care sunt scrise, trăirile pe care le insuflă, sfaturile și lecțiile de viață atent plasate printre rânduri, ne asigură starea de bine.

Dacă data trecută m-am bucurat de o poveste ce mi-a smuls lacrimi de bucurie și de tristețe deopotrivă, de data asta am fost părtașa unei povești la fel de bune, dar care mi-a menținut starea de curiozitate până la final. Aceasta a fost mai pe stilul ”polițist”, deși este prea mult spus. O anchetă, multe piste și din ce în ce mai mulți suspecți.

Deși protagonistul a fost Andrew Stillman, un ziarist ce a avansat pe scara carierei pas cu pas, povestea secundară (o anchetă jurnalistică realizată de Andrew), mi s-a părut fascinantă și foarte bine structurată și prezentată. Și bineînțeles că instinctul meu de detectiv m-a împins să cercetez. Povestea anchetei este reală. ”Copiii regimului argentinian” au existat și mulți încă se luptă să își descopere identitatea.

Copiii disidenților, ai celor care erau considerați dușmanii noului regim, au fost smulși din sânul familiei și plasați în alte familii care sprijineau noul val politic. Cei care s-au născut în închisoare au dispărut fără urmă, iar părinții lor au pierit în așa zisele ”zboruri ale morții” în timpul cărora deţinuţii erau aruncaţi din avion deasupra estuarului Rio de la Plata.

De aici am avut impresia că povestea jurnalistului a trecut pe locul doi și că mult mai importantă a fost consemnarea acestor fapte încă o dată, ca un strigăt de ajutor pentru cei care mai luptă încă să își descopere rădăcinile și identitatea.

Revenind la povestea lui Andrew, trebuie să vă spun că am rămas profund impresionată de prietenia dintre jurnalist și Simon. O prietenie bazată pe încredere, pe replici spumoase și pline de complicitate. De asemenea, prezența polițistului Pilguez, pe care l-am întâlnit și în ”Și dacă e adevărat” și în ”Te voi revedea”, m-a bucurat enorm pentru că îl îndrăgisem foarte tare.

Andrew scria rubrica de necrologuri din ziarul New York Times. Bucurându-se de succes, ajunge să se ocupe și de cea de căsătorii, pentru a avansa ulterior și a se ocupa direct de o anchetă foarte importantă.

După ce ancheta care viza adopția unor copii din China luați cu forța de lângă părinții lor și trimiși spre adopție în America, se bucură de un real succes, lui Andrew îi este încredințată o altă misiune care de data asta viza Argentina. Pentru că apăsase niște butoane sensibile și reportajul lui viza mai mult istoria regimului argentinian care făcuse mult prea multe victime, Andrew primește deja scrisori de amenințare.

Rănit și dezamăgit în dragoste, cauza o veți descoperi voi singuri, Andrew își permite o ultimă noapte de beție, hotărât ca de-a doua zi să facă ceva schimbări în viața sa. Când primele raze ale dimineții încep să apară, aflat pe strada pe traseul lui de alergare, Andrew simte o împunsătură în spate, se prăbușește la pământ și are timp numai cât să observe pata de sânge ce i se întindea pe cămașă.

Se trezește după un timp la altă intersecție, fără pata de pe cămașă și observă că a făcut un salt înapoi cu șaizeci de zile. Știa ce se va întâmpla în următoarele două luni și putea să facă lucrurile diferit, dar cel mai important este faptul că putea să își găsească agresorul. Nu putea interveni în ordinea lucrurilor, așa că trebuia să facă o listă de suspecți și să încerce să descopere adevărul.

Cu ajutorul polițistului Pilguez și a prietenului său Simon, Andrew începe să își reconstruiască cele două luni de zile rămase din viață și să descopere cine ar fi avut motive suficiente pentru a-l elimina, dar de data asta descoperă mult mai multe frânturi de adevăr, așa că va trebui doar să unească firele invizibile dintre ele pentru a vedea întreaga imagine de ansamblu.

Povestea mi-a plăcut tare mult. A fost interesantă și captivantă, încărcată de suspans și de zeci de întrebări. Una dintre ele a fost legată chiar de titlul cărții: ce-aș face dacă aș mai trăi o dată? Am rămas surprinsă și plăcut impresionată de faptul că în anumite conjuncturi și sub influența unei anumite decizii cursul vieții s-ar schimba, iar autorul a subliniat asta. Suntem suma tuturor greșelilor noastre dar și a deciziilor pe care le luăm pe parcursul vieții.

 Dacă v-am făcut curioși, vă spun că o puteți găsi chiar aici  pe site-ul de la Târgul cărții.

Mulțumesc mult, Târgul cărții pentru exemplarul oferit și pentru minunatele ore de lectură de calitate!