Shantaram – Gregory David Roberts, Editura All ***Opinie personală

 
 
„Un roman amplu, inteligent, plin de personaje vibrante. Dar Bombay-ul în sine este cel mai puternic personaj din «Shantaram», iar dragostea lui Roberts pentru India și pentru oamenii ei este cât se poate de evidentă.” – The Washington Post

Fiecare carte este o provocare, iar când ”provocarea” are 890 de pagini e clar…o iubești sau o urăști. Shantaram, acest volum cu iz autobiografic, este o astfel de carte. Pe mine m-a atras instant, atât datorită descrierii, a destinației dar și datorită numărului mare de pagini. Îmi place să descopăr stilul autorului, îmi place să văd dacă sunt suficiente idei pentru a umple un număr mare de pagini, dar mai ale să văd dacă povestea își pierde din concentrație și esență.

Shantaram a fost o provocare. E infuzie de cultură, traditții, ying și yang, bine și rău. M-am bucurat de descrierile ample din cadrul textului, dar cred că au existat pasaje peste care s-ar fi putut sări, nefiind elocvente pentru dinamica acțiunii, părerea mea. Subiectele de discuție, întâlnirile unde discutau de la suferință la spiritualitate, au surprins într-adevăr toate fațetele lumii, dar nu au influnețat cumva traiectoria personajului.

Shantaram este un turn Babel, o succesiune perfectă a contrariilor, culoare și tonuri neutre, bogăție și sărăcie, corupție și onoare, onestitate și averi ilicite. Iar printre toate astea presărați o varietate de caractere. De la fuga la libertate, de la onoare la crimă organizată, de la riscuri asumate la o viață pe marginea prăpastiei.

”Lin” era un evadat. Fugise din închisoarea unde își ispășea pedeapsa pentru traficul cu droguri și atacuri armate, către libertate, către o altă viață unde ar fi avut șansa să facă totul mai bine. S-ar fi zis că avea de unde să tragă concluziile potrivite. Falsificase un pașaport care îi atesta o cetățenie din Noua Zeelenadă și venise în singurul oraș unde nimeni nu l-ar fi remarcat: Bombay.

Bombay era locul în care puteai surprinde toate categoriile de clase economice, de delincvenți și de oameni. Culoare, condimente, străzi aglomerate și murdare, mulți oameni, toți zâmbind de parcă atât le mai rămăsese. Și cam așa era…mulți locuiau în mahalale ilegale, în bordeie construite din deșeuri. Alții făceau parte din ”oraș”. Un oraș în care toți trăiau o fericire iluzorie alimentată de hașișul pe care îl puteai obține extrem de ușor, înghesuiți prin tavernele care vindeau de la femei până la băuturi scumpe, cu acordul poliției locale, care trecea cu vederea ilegalitățile dacă erau răsplătiți cum se cuvine.

Lin, prescurtare de la Lindsay, este întâmpinat de un ghid, Prabaker, care îi inspiră încredere încă de la început. Pentru două luni de zile, Lin devine turistul favorit al lui Prabaker și alături de acesta ”ia la pas” orașul pentru a cunoaște obiceiurile și lumea asta atât de colorată care începuse sa miroasă a ”acasă”. Datorită prieteniei dintre ei doi, Lin ajunge pentru șase luni în satul natal al lui Prabu, unde învață și dialectul marathi. Acolo îi este schimbat și numele:

” …deoarece ei credeau că sunt binecuvântat cu o fericire plină de pace, femeile fuseseră de acord cu numele ales. Acesta era Shantaram, care înseamnă om al păcii, sau om al păcii lui Dumnezeu.”

Pe drumul de întoarcere spre Bombay, Lin și Prabu sunt bătuți și jefuiți. Lin pierde toți banii și pașaportul fals care îi atesta noua identitate. Pentru că legile privind depășirea vizei de ședere erau extrem de aspre, Lin acceptă oferta lansată de doi localnici și ajunge să locuiască în mahala, locul amplasat ilegal, unde se înghesuiau  mii de oameni uniți de sărăcie și de mirosul latrinelor în aer liber.

Locuitor al mahalalei de-acum, Lin se vede nevoit să renunțe la serile de la localul Leopold alături de occidentali asemeni lui, toți conduși de secrete și de propria fugă.  Cel mai greu era să renunțe la Karla, femeie de care se îndrăgostise aproape la prima vedere. Karla  se ascundea sub o mantie de tăcere și de secrete, pe care el nu le putea pătrunde, deocamdată.

Arestarea lui și închiderea într-o celulă murdară, îi arată lui Lin o altă față a orașului pe care îl iubea. Nu știa cine îi aflase secretele și nici care era motivul pentru care fusese arestat, așa că pentru o lungă perioadă de timp va fi victima unor bătăi sistematice și a înfometarii.

Așa ajunge să îi datoreze viața și libertatea sa lui Khader, omul care se ascundea în spatele multor afaceri ilicite: crima organizata, falsificarea pasapoartelor. Lin lucrează pentru el din obligatie, pentru că ajutase la eliberarea lui din închisoare, dar este condus de semnele de întrebare care se abătuseră asupra destinului său.

Cine aflase identitatea lui? Mai era Bombay un oraș sigur? Nu cumva ajunsese să facă exact ceea ce îi răpea  libertatea mult iubită? 

Personajele „secundare” ale romanului sunt la fel de colorate ca și străzile marelui oraș, iar datorită lor incursiunea în această mică lume este mult mai palpitantă și mai reală. Dacă închizi ochii poti vizualiza cu ușurință toate tarabele cu condimente, oamenii cu gălețile de apa purtate pe cap, sari-urile colorate, brățările zornăitoare și multicolore și aceeași tristețe omniprezentă mascată de zâmbete, dans și muzică.

Dacă sunteți un iubitor al acestei culturi ar trebui sa îi acordați o șansă acestui volum și poate veți rămâne profund marcați și entuziasmați.

Mulțumesc, Editura All pentru șansa de a pătrunde magia și farmecul Indiei. Dacă sunteți curioși, romanul anului îl puteti găsi accesând acest link, unde găsiți și un preț special!