Sfâșiere este cel de-al patrulea volum al seriei Dark Iceland, fiind precedat de Negură, Orb în noapte și Orb în zăpadă. Deși am tot zis înainte că aș vrea să citesc seria (mai ales după ce am citit Fata care a murit), am amânat momentul și iată că a sosit blog tour-ul de săptămâna asta și mi-a dat toate planurile peste cap. Pentru că timpul este limitat și alte cărți m-au tentat mai tare, am fost nevoită să încep seria cu cel de-al patrulea volum și sper să revin cândva și la primele.
Vă întrebați dacă am avut dificultăți în a urmări și înțelegere personajele? Spre mirarea mea și a voastră, răspunsul e nu. Știți sentimentul ăla de apartenență atunci când mergi într-un loc micuț, intim și liniștit? Așa m-am simțit și eu. M-am simțit imediat parte din Siglufjorour, micuța așezare măcinată de un virus care amenință izbucnirea unei epidemii.
Sfâșiere – necazurile nu ocolesc locurile uitate de lume
Evident, pentru că nu am stat prea mult în Siglufjorour, nu am apucat să simt farmecul local și nici să îmi fac o idee clară despre caracterele personajelor întâlnite. A fost o întâlnire scurtă, nu foarte intensă și vraja s-a ripisit rapid. Cumva, toate lucrurile se întâmplă la suprafață. De parcă le poți vedea prin gheața subțire care se formează peste întreaga comunitate. Ragnar Jonasson mi-a dat impresia că nu are nevoie să complice lucrurile, că e ok să fim și transparenți, să expunem lucrurile și să plecăm.
„Scriitura lui Jónasson reinventează cu măiestrie stilul clasic al Epocii de Aur, fiind deopotrivă contemporană și lipsită de vârstă…, încadrată de frumusețea poetică a Islandei.” Crime Review
Fire spre trecut
Nu avem de-a face cu o anchetă complexă, deși s-ar fi putut realiza una mai bună în cele 270 de pagini, părerea mea. Și nu știu dacă autorul a făcut tocmai o mișcare bună când a ales să împletească două fire narative. O presupunere legată de o moarte din trecut îi smulge liniștea lui Ari Thor, dar are și o legătură cu două cazuri din prezent: un atac deghizat într-un accident de mașină și o dispariție.
Dacă mă întrebați despre preferințele mele, atunci trebuie să vă spun că povestea din trecut mi s-a părut cea mai încărcată de potențial. Exista timp pentru a răsuci și mai tare întâmplările de acolo, pentru a întoarce pe dos fiecare bucată de adevăr și fiecare minciună.
Ari Thor – curiozitate de polițist
Deși are două cazuri pe care să își concentreze atenția, Ari Thor este extrem de curios să afle adevărul în legătură cu moartea unei femei. Deși nefericitul eveniment avusese loc în urmă cu 50 de ani și moartea fusese una cruntă (fusese otrăvită), polițiștii și vremurile declaraseră moartea ca fiind accidentală și lăsaseră timpul să își facă treaba. Totuși, au fost oameni care nu au crezut o clipă că femeia a înghițit otravă. Au știut toți că nu i-a plăcut deloc traiul ei și viața din vitrega așezare, dar tot nu au crezut-o capabilă de acest gest.
Din fericire, Ari Thor are timp pentru investigații. Timp și ajutor nesperat de la o ziaristă. Orașul este aproape izolat în totalitate, oamenii își țes viața și nefericirile în spatele ușilor bine închise și timpul își vede mai departe de praful depus pe amintiri și secrete.
„O poveste polițistă clasică… de primă mână, pe care o recomand din plin.” Lee Child
Sfâșiere – o poveste polițistă
Ritmul romanului este alert, punctat de descoperiri mai mici sau mai mari, de discuții legate de trecut și prezent. Aș fi preferat o anchetă mai amplă, personaje mai bine conturate și o poveste mai complicată. Cu toate astea, am citit cu plăcere acest al patrulea volum, fără să mă chinui să rețin elemente, detalii și indicii.
Sfâșiere a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărat de aici.
Titlu original: Rupture
Traducător: George Arion Jr.
Anul apariției: 2022
Nr. pagini: 272
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri despre acest volum, vă invit pe blogurile colegilor de blogtour: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Ciobanul de azi, Analogii-Antologii, Falled și Citește-mi-l.
