”Numele lui Sarah Dessen a devenit sinonim cu literatura contemporană pentru tineri și adolescenți.” – Entertainment Weekly 

Am tot fugit de romanele young adult. Am depășit vârsta specifică roiurilor de fluturi nestatornici și dragostea a căpătat alte valențe pentru mine. Romanele young adult le aleg pentru că am două fete și în curând mă voi trezi cu două adolescente în casă. Vremurile au evoluat și tinerii găsesc alinare oriunde în afara casei, tentații fără număr și sunt mai predispuși la greșeli. Eu vreau să pot înțelege crizele adolescentine, să învăț cum să mă port cu un adolescent, să învăț să dau importanța micilor drame din viața lor și să încerc să fiu mai atentă la dorințele lor. 

Romanul lui Sarah Dessen este altfel decât romanele young adult pe care le-am citit până acum. Vă sună clișeic deja? Vă rog să mă credeți. Romanul acesta nu se concentrează pe poveștile de iubire, nu se concentrează pe conflictele atât de des întâlnite pe holurile liceelor și nici nu dă amploare vreunui lucru lipsit de importanță. 

Sfantul tuturor celor vazute si nevazute - Sarah Dessen
Sfântul tuturor celor văzute și nevăzute – Sarah Dessen

Romanul atrage atenția asupra greșelilor părinților și asupra copiilor care au impresia că trăiesc într-un con de umbră în sânul propriilor familii. Copii care trăiesc eclipsați de planurile părinților, de reușitele fraților mai mari, de responsabilitățile prea strict trasate. De ce un adolescent dintr-o familie bună se apucă de lucruri ilegale? E prea rebel? Caută adrenalină sau vrea să atragă atenția asupra lui, asupra a ceea ce înseamnă el cu adevărat? Unde tragem linie ca părinți? De ce nu putem accepta vinovăția propriului nostru copil? 

Sydney crescuse toată viața în umbra fratelui său. Peyton era incredibil de frumos pentru un băiat, era mândria părinților lui și motivul pentru care fetele întorceau capul pe stradă. Sydney se învățase cu locul doi și nu avea curaj își impună propriile păreri în fața părinților săi. Datorită tratamentului preferențial a lui Peyton, relația dintre cei doi frați se răcise total și amintirile din copilărie cu ei doi cercetând pădurea de lângă casă, i se păreau acum ireale. 

De la furt, intrare prin efracție la consum de droguri, Peyton le încercase pe toate, spre disperarea părinților săi. Locuiau într-un cartier select, tatăl lor avea o carieră impresionantă, mama lor era implicată în tot felul de proiecte și părea amfitrioana perfectă. Păreau o familie fericită. Și-atunci de ce Peyton avea toate ieșirile astea? De ce ținea morțiș să fie certat cu legea? 

Viața lor va lua o altă turnură în momentul în care Peyton este condamnat și trimis în închisoare. Se urcase la volan sub influența băuturilor alcoolice și accidentase un adolescent. David Ibarra, victima accidentului, fusese mai întâi în comă, apoi își revenise, dar rămăsese paralizat. David era un adolescent iubit și apreciat și paginile de susținere dedicate lui erau pline cu mesaje de încurajare. Pe Sydney o durea să vadă asta. Preluase pe umerii săi întreaga vină. Peyton fusese închis, dar mama ei se comporta de parcă David era de vină pentru cumplitul accident. Ca părinte era normal să își apere copilul, dar trebuia să fie capabilă să îi recunoască vina. Subiectul era închis și mama lui se concentra întotdeauna pe viața lui Peyton din închisoare și pe drepturile lui. SE încăpățâna să îi oblige pe cei din familie să se comporte normal cu el în loc să îl ajute să se îndrepte și să își conștientizeze greșeala. Nu face un pas pentru a-l ajuta pe David și nu acceptă o altă părere din partea celor din jur. 

Mama lor, Judy, mi s-a părut genul de mamă-cloșcă. Mama care sare pentru a-și apăra puiul, dar care nu conștientizează că prea multă protecție afectează buna dezvoltare a copilului. Îl idolatriza pe Peyton și avea tendința de a o judeca pe Sydney pentru greșeli minore. Trecea totul prin filtrul Peyton și își îndepărta tot mai mult fiica de ea. 

Din dorința de diminua cheltuielile familiei, Sydney se mută la un liceu obișnuit. Era obișnuită să fie invizibilă și să se piardă în mulțime, așa că se adaptează ușor la noua viață. Numai că la Jackson reușește să își facă prieteni și i se oferă posibilitatea de a vedea o situație similară cu cea din familia ei, dar gestionată într-un mod cu totul și cu totul diferit. 

Layla, noua ei prietenă, era fiica proprietarului de la Seaside Pizza, locul unde ea își pierdea timpul și unde mânca cea mai delicioasă pizza. Layla mai avea doi frați, Mat și Rosie, și o mamă bolnavă de scleroză multiplă, mamă pe care o îngrijeau toți. Familia lor era mai simplă, dar mult mai frumos organizată. Problemele se discutau, copiii aveau voie să greșească și erau ajutați să își recunoască vina și să lupte pentru reabilitarea lor. 

Nu e greu să se simtă mai apropiată de familia lor decât de a ei, mai ales că doamna Chatam părea să înțeleagă toate stările lui Sydney.  Sydney învățase să își asculte fratele, dar nu înțelegea de ce părinții ei nu făceau nimic pentru David. Ea ar fi vrut, dar îi era foarte greu. Nu știa de unde să înceapă și nici care ar fi fost cuvintele potrivite. 

Sydney petrece mai mult timp cu Layla, se îndrăgostește și toate astea par să afecteze mult mai mult relația cu părinții ei. Cum să își impună ea părerile? Cum să fie vizibilă și cum să refacă legăturile cu ei?

”Nu știi niciodată ce-ți rezervă viața – viitorul nu poate fi distrus, căci n-a apucat să se materializeze. Acum, te plimbi singur printr-o pădure întunecată, pentru ca, mai apoi, să te trezești în fața a ceva uluitor și neașteptat, peste care n-ai fi dat niciodată, dacă nu ai fi continuat să străbați pădurea. Cum ar fi un nou prietene, pe care ți se pare că-l cunoști de-o viață. Sau o amintire pe care n-o vei uita vreodată. Sau poate un carusel.”

Nu este o carte grea din punct de vedere stilistic, dar este o carte diferită atât prin modul în care este scrisă, cât și prin mesajul pe care îl transmite. Autoarea pune la un loc stiluri de viață, bucățele de personalitate, activități specifice tinerilor din întreaga lume, speranțe, dezamăgiri și așteptări și realizează un potpuriu de momente tipice unui adolescent, apoi ni le înfățișează nouă. Să le parcurgem, să încercăm să le pătrundem și să ne înțelegem mai bine adolescenții. Responsabilitățile, părerile ferme, ușile închise și programele stricte nu fac un adolescent perfect, fac doar un adolescent ce nu are păreri proprii și care așteaptă momentul oportun pentru a se răzvrăti. 

E un roman pe care vi-l recomand cu drag! Romanul a apărut la Editura Epica Publishing  House. Le mulțumesc mult pentru acest roman și pe voi vă invit să îl achiziționați. Îl găsiți online: libris.ro. 

 

1 COMENTARIU

  1. Sincer, si eu ma ferisem de romanele Sarei fiindca am citit una de la ea, si mi s-a parut mult prea cliseica. Dar, ca si in cartea aceasta, accentul nu era numai pe iubire, ci si pe familie si iertare. Ma surprinde ca a inceput sa scrie carti mai serioase, si probabil ca ii voi da o sansa cartii acesteia.

  2. Mie încă îmi mai plac cărțile young adult, nu știu când mă voi plictisi de ele 🙂 Pare a fi extrem de interesantă această cart, abia aștept să ajungă și la mine, pentru că am comandat-o de pe Elefant.

  3. Interesant subiectul, ca sa ii intelegem mai bine pe adolescenti nu trebuie sa uitam cum am fost si noi in acea vreme, apoi sa privim si din unghiul lor pentru ca fiecare are situatiile lui.

Lasă un răspuns