Ce îmi place când dau de oameni care discută pe marginea cărților pe care le citesc. Simt că parcă mai avem o șansă. Nu îmi place când se discută pe baza gusturilor personale sau pe baza preferințelor literare.
E un curent pe Facebook, un fel de meci de ping pong, ne împărțim în două tabere. Deși nu era corect și nici drept.
Nu știu de unde a pornit asta cu autorii români pe care îi detestăm și nu vrem să îi citim nici picați cu ceară.
Nu există autori străini buni și autori români slabi. Există autori buni care ajung la noi pentru că fiecare editură are propria sită prin care îi trece pe cei pe care alege să îi traducă. Uneori, țin cont de dorințele publicului român. Alteori, aduc de afară ce este pe val pe acolo.
Autorii români sunt buni. Au povești frumoase, se zbat să ajungă în față, dau bani grei pentru a ajunge să publice pentru că statul nu îi ajută deloc. Asta ca aluzie la faimosul „an al cărții”. Nu ne putem compara sub nicio formă cu Norvegia sau orice alta țară unde piața de carte există cu adevărat.
Revenind la autorii români, eu îi împart în două tabere: cei care par că scriu pentru elite și nu se amestecă în mediile sociale sau nu i-am văzut eu. Și cei cu care am contact direct, într-un fel sau altul.
M-am bucurat să văd când cineva a avut încredere în mine și mi-a scris să îmi propună să citesc ce a scris. Asta a însemnat, pentru mine cel puțin, un fel de acord. Era ca și cum amândoi eram de acord unul cu celălalt. Am citit, am făcut o recenzie după mintea și sufletul meu, și am ales să nu menajez pe nimeni, indiferent de vârsta, nume sau experiența. Am judecat ceea ce a ajuns la mine, am judecat după cum m-am simțit în momentul lecturii și după cum m-a lăsat cartea aceea. Este normal sa nu placa tuturor un lucru, dacă Dumnezeu ar fi crezut asta, ne-ar fi făcut precum chinezii: aproape după același șablon.
E, dacă ați avut răbdare până aici, mai e puțin. Ce nu îmi place mie la autorul roman? Atitudinea. Am spus ce m-am durut pe mine în legătură cu cartea lui? Atunci a început „măcelul”. Explicații, jigniri, blocari, diferite săgeți aruncate în direcția mea pe toate grupurile, discutat cu oamenii pe care îi considera apropiați, postări cu subiect și predicat sau nu, amenințari voalate sau nu din partea celor care îl susțin.

Asta este singura diferență între autorii străini și cei români: că ăla străin, indiferent de cat de mic sau mare este el, nu o sa vină vreodată să mă certe, să îmi ceară explicații, să facă postări despre mine. Autorul român poate să o facă și o face. Și mută bolovanul din loc, ăla vine la vale și dărâmă tot în cale: încredere, simpatie și dorința de a merge mai departe.
Cum fiecare dintre noi avem propriile valori și propriile principii, eu zic că soluția este numai acceptarea. Ne dam mâna și ne asumăm că nu putem să placem chiar tuturor. Când omul căruia i-au dat o carte și ți-a spus o părere, după puterile lui, vede la câteva zile distanta că este ridiculizat, nu e normal. Nu e bine de nicio parte a baricadei, vă spun.
Sunt puțini autori care mulțumesc unui blogger de carte. Chiar și când îi dă sau nu cartea pe care a scris-o. Și mai puțini sunt cei care intră pe blogul respectiv sau preiau o alta recenzie sau vin in vizita in cu totul o alta ocazie. Corect, suntem ocupați, fiecare suntem axati pe ceea ce ne dorim.
Și să fim sinceri, nu toți oamenii care sunt vocali sunt și pentru că au ceva de demonstrat. Unii stau în spate. Eu mi-am promis că pe ei îi voi citi anul acesta. Autorii români pe care nu i-am văzut pe niciunde, autorii români de care m-am „îndrăgostit” la prima carte.
Nu ar trebui sa existe două tabere. Ar trebui sa existe sinceritate. Am vorbit cu un autor la Gaudeamus, anul trecut, și mi-a spus că nu îi plac recenziile foarte „povestite”, că vrea păreri personale. La câteva zile, văd fix pe o recenzie detaliata, super laude de la autor. Ce să cred eu?
O să aruncăm vina de la unul la altul. Eu zic că e cazul sa luăm taurul de coarne. Să fim sinceri, să fim transparenți. Să luptăm pentru cărțile românești, să ajungă să fie traduse în alte țări. Avem valori multe de promovat. Dar trebuie să coincidă ceea ce scriem în recenzii cu ceea ce povestim la cafea cu prietenele. Trebuie să spunem ce simțim, chiar dacă în viața reală autorul ne este prieten. Nu îi facem o favoare dacă îl încurajăm să meargă pe o cale care îl va duce cu capul in zid.

Uf, ce m-am descărcat! Vreau sa vă doresc multa bafta in tot ceea ce faceți și să vă mulțumesc pentru încrederea pe care mi-ați acordat-o în acești doi ani de blogareala. 🙂

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

19 COMENTARII

  2. Bine punctat. Din păcate, autorii — nu toți, dar mulți, nu accepta critici. De comentat pe blog… unde conteaza într-o mai mare măsura, nici nu poate fi vorba.
    Ba mai mult, au pretenția la mai mult decât recenzia primită în schimbul cărții. Ca doar deh… am primit cartea gratis.
    In ce privește jignirile, aluziile și reproșurile — ar trebui sa se gândească fiecare ca printr-un comentariu din asta poți jigni chiar si persoane pe care nu ai fi vrut.
    Este o lume urâta, din păcate. Deși ar trebui sa fie frumoasa!

  3. Am vazut si eu „lupta” din ultima perioada si sunt foarte dezamagita ca s-a ajuns aici. Nici eu nu stiu de unde a plecat ( am vazut o postare a unui autor (cred) care facea cu ou si cu otet cativa blogeri si dadea lectii de buna purtare dar cred ca povestea este mai veche).
    E dreptul meu sa spun daca o carte mi-a placut sau nu. Asa cum autorii cer sa le fie respectate cartile si eu cer sa imi fie respectata parerea. Am vazut autori foarte ok care au acceptat si chiar au cerut critici din partea cititorilor si ei merita tot respectul.

  4. Eu de asta nu fac recenzii la cartile scrise de autori romani. Am avut ceva probleme cu niste fete care au publicat si nu au acceptat parerea noastra in privinta cartilor citite si am zis ca nu mai fac. Si ghici? Anul trecut primesc mesaj de la tipa ca are carte nous si ca vrea sa o citim. I-am explicat ca nu putem, pentru ca in acel moment ba eram in America, ba in Anglia si nu mai facem recenzii. Si atitudinea tipei a fost din nou recalcitranta. Ca daca noi ce avem bloguri nu facem, atunci cine? Well, poate fac toti de ne-au sarit in cap cand am postat recenzia. Ca noi nu mai facem nici platite.

  5. Ai foarte multă dreptate, pentru că din păcate în societatea românească există ideea că tot ce vine din afară este superb, iar tot ceea ce este de aici lasă de dorit. Dar nu facem decât să creăm ceea ce credem, adică, românul să fie defăimat peste tot pe unde se poate. Suntem oameni cu toții și fiecare este valoros în felul său, indiferent de originile sale. În plus, avem nevoie să ne apreciem pe noi înșine și poporul din care ne tragem și asta începe prin a fi onest cu tine însuți în primul rând, și apoi cu toți ceilalți.
    Mulțumesc pentru sinceritate și frumusețe sufletească! Felicitări pentru articol!

  7. Foarte bine punctat şi frumos ai evidenţiat aspectele importante! Sigur, părerile sunt subiective şi tocmai de asta cred că şi o critică, argumentată, trebuie primită. În fond, cititorul e cel care are cumva ultimul cuvânt. Dacă nu poţi respecta şi un astfel de punct de vedere, cred că te descalifici singur. În primul rând, ca om. Apoi ca autor.
    Nu-s de acord cu niciun fel de prejudecată şi etichetă. Şi despre filmele româneşti se spunea şi din păcate încă se spune că-s proaste. Şi nu e deloc aşa.
    Dacă îi călcăm pe cap de cum încearcă să iasă la lumină, ce pretenţii să avem să fie şi la noi ca în alte părţi? Comparăm un autor tânăr cu Delavrancea sau Preda şi dăm verdictul că dacă ultimii doi sunt geniali, ceilalţi sunt praf? E absurd.

    • Asta nu se înțelege la noi. Din păcate, puține lucruri fabricate in Romania ajung in străinătate, indiferent de domeniul lor. Trebuie sa fim mai puternici împreună, să căutăm soluții, nu sa ne certăm pe net.

        • Când vine vorba de autori, tot ei au gresit puțin. Au dat cărți peste tot, pentru că altă formă de publicitate costă și mai mult, și de multe ori nu prea au făcut bine. Nu s-au uitat bine cui dau, cum scrie omul și ce scrie. O colaborare întrei blogger și editura/ autor este foarte benefica, dar după anumite criterii.

  10. Felicitari Anca pentru articol! Eu am incredere in recomandarile tale tocmai pentru ca esti sincera si spui exact ceea ce ai resimtit citind cartea respectiva, motiv pentru care te si citesc cu regularitate :).

Lasă un răspuns