Serenadă pentru Nadia este una dintre cele două cărți pe care le-am ales de pe Libris. Am sperat ca amândouă să fie alegeri potrivite pentru luna iubirii, mai ales că păreau ode închinate acestui sentiment minunat. Îmi permit acum să lansez teorii despre ambele cărți pentru că le-am terminat de citit și pot să spun că Înaintea coroanei – A fost povestea de dragoste – mi-a plăcut mai mult.
Bine, nu ne-am adunat aici să discutăm (deși impropriu spus) despre cea de-a doua carte. Dar tot v-am spus. Că așa sunt eu: mă las purtată de gânduri și de emoții.
Serenadă pentru Nadia este a doua mea încercare de a citi autori turci. Nu știu de ce nu rezonăm. Am dat de povești frumoase, clădite cu atenție, dar nu pe placul meu. Pentru că nu mă simt un om pregătit și capabil pentru a-mi da cu părerea despre stilurile de scriere, construcția poveștii sau pașii tehnici pentru obținerea unei povești, rămân în zona mea de confort: emoțiile pe care le primesc.
Serenadă pentru Nadia – conflicte, secrete și tensiuni
Deși cartea are toate elementele necesare pentru a fi o poveste remarcabilă, nu a ajuns la sufletul meu. A avut pasaje pe care le-am citit cu sufletul la gură, avidă de informații și de mai mult; a avut momente în care nu înțelegeam de ce toată lumea țipă la toată lumea, de ce durează atât povestea sau încotro ne îndreptăm.
Deși am avut impresia că ne-am adunat pentru povestea lui Max și pentru a afla cine este Nadia și ce era cu serenada, povestea asta a căzut pe locul doi. Pe locul întâi am avut pe Maya Duran, femeia care parcă a trăit cu un văl pe ochi, femeia care nu își cunoștea familia, trecutul și nici tensiunile din sânul propriei țări.
Când am ajuns la partea dedicată Nadiei și lui Max, m-am simțit „păcălită”, amăgită și forțată să trec prea repede în revistă o mulțime de noțiuni. Maya a avut și ea o poveste de viață dureroasă, cu pierderi și decizii marcante, dar am primit și o mulțime de detalii care nu au adus greutate poveștii, nici nu i-au dat alte sensuri.
Căutări și sensuri
„În viață au să-ți iasă în cale oameni care vor vrea să-ți facă rău, dar să nu uiți că vor exista și oameni care vor vrea să-ți facă bine. Inimile unora sunt întunecate, pe câtă vreme ale altora sunt scăldate-n lumină. Aidoma zilei și nopții! Să nu cumva să crezi că lumea e plină de oameni răi și să te amărăști din pricina asta, dar nici să nu crezi că toți oamenii sunt buni, căci ai să fii dezamăgită! Păzește-te, copila mea, păzește-te de oameni!”
Maya Duran este personajul care ne face cunoștință cu profesorul Maximilian Wagner. Deși era bătrân și putea fi perceput drept mai puțin important, Maya află curând că Max Wagner atrage atenția serviciilor secrete turcești. De ce? Ce istorie se ascundea în spatele numelui acestuia?
Maximilian Wagner era de origine germană, dar părea să nu îi facă plăcere să i se aducă aminte acest lucru. Și vizita lui în Turcia avea un motiv ascuns: Max părea să își ia rămas bun de la cineva. Ce secrete ascundea bătrânelul simpatic?
Struma – nava mormânt
V-am spus mai sus că am avut și pasaje pe care le-am citit cu mare interes. Și asta pentru că mi-au adus noțiuni noi, noțiuni pe care nu le-am mai întâlnit și despre care nu am mai citit până acum. M-am bucurat și să aflu că Nadia, persoana care a strălucit tocmai prin absența sa, își avea rădăcinile în România și așteptam să văd istoria țării noastre prin ochii autorului.
„Struma a fost o navă de pasageri care a părăsit portul Constanța la 12 decembrie 1941 având la bord 790 de pasageri de origine evreiască care căutau refugiu în mandatul britanic pentru Palestina, teritoriu aflat în acel moment sub control britanic. În urma refuzului autorităților britanice și turcești de a primi refugiații, Struma (aflat într-o foarte proastă stare tehnică) a fost izolat în carantină la Istanbul la data de 15 ianuarie 1942, apoi la data de 24 februarie 1942 a fost remorcat înapoi în Marea Neagră, unde a fost torpilată și scufundată de către un submarin sovietic. Torpilarea sa a dus la pierderea vieților tuturor celor aflați la bord în acel moment, cu o singură excepție: un tânăr de 18 ani, David Stoliar din București, care a reușit să ajungă la mal în Turcia. Reținut câteva săptămâni de autoritățile turcești, investigat, el este până la urmă lăsat să plece în Palestina. Sursă: aici. ”
Despre legătura dintre nava Struma, Max și Nadia vă las pe voi să citiți. Eu vă spun doar că mi-aș fi dorit ca povestea lor să primeze, să primească atenția cuvenită și să fi fost Maya cea care rămâne în plan secund.
Serenadă pentru Nadia – puntea dintre trecut și prezent
Înțeleg faptul că există oameni care ne schimbă viața într-o secundă. Și m-am bucurat că Nadia a primit această șansă de la viață, că prin întâlnirea cu Max a putut să își arate cunoștințele, să își regândească poziția și să dea vieții sale un reset. Întâlnirea cu Max a fost punctul culminant al vieții sale, momentul din care nimic nu a mai fost cum trebuia să fie. A pierdut mult, a câștigat mult și și-a urmat propriile planuri.
Serenadă pentru Nadia a fost o lectură solicitantă, așa a fost pentru mine. Primele pagini mi-au trezit interesul, apoi am văzut numai semne de exclamație peste tot și deja vedeam semnale de alarmă, îmi dădea o stare de tensiune pe care nu mi-o puteam explica deloc. Am simțit că sunt mai liniștită atunci când am citit povestea lui Max, simțeam că lucrurile se desfășoară mai așezat, mai închegat. Mi-a plăcut Maya, dar m-au obosit maxim toate acele episoade în care se gândea la condiția femeii, modul ei meticulos de a-și gândi și așeza ținutele. Mi s-a părut un pic forțată atitudinea ei, forțată de încercările autorului de a intra în pielea unei femei.
Nu este o carte de ocolit, dar nu a fost pentru mine. Sau poate nu am avut starea potrivită pentru ea. Aș vrea tare mult să aflu și părerea voastră!
Serenadă pentru Nadia – Zülfü Livaneli – poate fi cumpărată de pe Libris.
Colectie: Raftul Denisei
Editie: Necartonata
Autor: Zulfu Livaneli
An aparitie: 2021
Editura: HUMANITAS
Traducator: Luminita Munteanu
