Această carte m-a atras dintotdeauna datorită coperții sale atât de frumoase. Poate pentru voi nu înseamnă mult, dar pentru mine albastrul acela reprezintă calmitate, liniște, speranță. Așa că atunci când Oana Mariam de la Crâmpeie de suflet a organizat o carte călătoare pe grupul cu același nume și ne-a oferit șansa să ne bucurăm de această lectură minunată, eu nu aveam cum să o ratez.
Eu sunt fascinată de cărțile ce au ca subiect viața femeilor din această lume. Lumea sfârtecată de războaie, îngenunchiată de lideri religioși, de grupări extremiste și plină de reguli pentru femei. Dar ”Septembrie în Shiraz” mi-a oferit o altă latură a acestei lumi. O familie, o parte a acestei societăți, distrusă și divizată, nedreptățită și forțată să se despartă, să îndure chinuri și suferință.
Împărțită pe trei planuri narative, cartea vă oferă emoții puternice pe care eu le-am comparat cu dușurile alternative cu apă caldă și rece.
Isaac era un bijutier evreu. Cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei sale, Issac Amin era răspunsul rugăciunilor părinților săi. Era un om cald, onest și hotărât. Reușise să refacă și să reconstruiască toată măreția numelui său de familie. Se căsătorise cu Farnaz și aveau împreună doi copii, Parviz și Shirin.
Isaac nu era un om religios, dar ducea o viață cumpătată din punctul lui de vedere, nepotrivită din punctul de vedere al celor care ajunseseră la putere în Iran. Gărzile revoluționare care preluaseră puterea doreau egalitate între membrii societății, erau foarte duri cu cei care încălcau noile reguli și aduseseră mult mai multe norme de conduită care mai de care mai aberante.
Issac este reținut într-o după amiază și este escortat în închisoare sub acuzația de spionaj sionist fără a i se da șansa să își anunțe familia. Datorită noilor principii după care erau conduși, Isaac și Farnaz fuseseră nevoiți să îl trimită pe Parviz în Statele Unite să studieze, asta pentru a împiedica înrolarea lui în cadrul Gărzilor Revoluționare.
Isaac se refugiase în munca sa, Farnaz se alina în fiecare seară cu un pahar de coniac și în multele amintiri pe care le aveau împreună, Shirin era o copilă debusolată de direcția noii lumi care nu semăna cu nimic din ce fusese înainte, iar Parviz se simțea smuls din sânul familiei sale și neputincios în a-și găsi calea.
Vestea arestării lui Isaac alungă starea de apatie a soției acestuia și o obligă să facă orice era posibil pentru a afla adevărul despre acuzațiile aduse dar și despre locația acestuia. În timp ce îl caută și află că vor fi percheziții, Farnaz se mobilizează și distruge orice ar fi putut să îl incrimineze pe Isaac.
Planul principal îl are protagonist pe Isaac și viața lui în închisoare. Interogatoriul, pedepsele corporale, teroarea, foametea și tratamentul inuman, te fac să te înfiori și să te gândești cu groază la fapul că toate acestea au existat și s-au întâmplat atât vinovaților cât și nevinovaților. Isaac era vinovat doar de viața lui prea occidentală pe care o ducea, pentru călătoriile sale în jurul lumii. Dar nu era spion. Putea el să le demonstreze asta celor care păreau să rămână mai duri ca stânca și mai inumani decât monștrii?
Planul secundar ne evidențiază trăirile și zbaterile celor două femei din casa Amin, amândouă victime ale noului regim și ale forței brute care se aplica fără rețineri.
Pe cel de-al treilea plan îl întâlnim pe Parviz, iar paginile în care am citit despre el au fost pentru mine singurele momente de acalmie. Parviz era debusolat, neliniștit și asemeni unei frunze desprinse de ram. Plutea fără țintă. Nu mai credea în planurile lui de viitor, nici nu putea spera să se alăture familiei. Avusese noroc de oameni îngăduitori pe pământ american, dar putea fi asta de-ajuns?
” Când venea luna septembrie, el își făcea bagajele și pleca spre nord, spre Teheran, știind că după opt luni avea să se întoarcă. Lunile de septembrie în Shiraz, spre deosebire de acest septembrie, purtau promisiunea unei întoarceri.” A cui? Asta va trebui să descoperiți singuri.
Mi-a plăcut tare mult acest roman și mi-a plăcut și mai mult atunci când am aflat din nota autoarei că este inspirat din povestea de viață a familiei sale. Nu mi-a plăcut faptul că au fost nevoiți să suporte aceste lucruri, să ne înțelegem, dar s-a simțit pe parcurs autenticitatea durerii, a trăirilor care marchează sufletul și viața.
Dacă sunteți curioși, cartea o găsiți chiar aici, pe site-ul editurii Corint la un preț foarte bun! Eu spun că este un roman de citit, așa că vi-l recomand!
Nu stiam de cartea asta, am aflat de ea acum, de la tine. Mi se pare ca e genul meu, o s-o trec in wishlist-ul meu. Am citit mai multe carti despre Iran si mi-au placut foarte mult, chiar daca erau triste, dureroase chiar.
Multumim pentru recenzie, am trecut cartea pe lista mea, pare foarte interesanta.
[…] 5. Septembrie în Shiraz – Dalia Sofer […]
am reusit sa o citesc si eu,multumesc pentru tentatie.Chiar e o carte emotinanta ,care merita citita.Dupa ce am citit-o am vazut si filmul la sugestia Oanei si e destul de reusit ,in afara faptului ca personajele ,cu exceptia lui Isaac nu sunt chiar cum mi le-am imaginat eu citind cartea.Tu l-ai vazut?
Felicitari pentru recenzie, pare interesanta cartea. Imi aduce aminte de „Eu sunt Malala”.
Multumesc! Aceasta despre care spui tu este necitita la mine.
Felicitări pentru recenzie recenzie! Foarte emotionanta. Acum parcă îmi pare rău ca nu m-am înscris la cartea călătoare, dar cum am ratat startul si nu stiu cum va fi timpul meu de acum încolo, am spus pas. Sper totusi ca în viitor sa o citesc si eu.
Sa stii ca merita citita. E în jur de 12 lei pe site-ul editurii Corint, poate tii cont. 🙂
Am gasit-o pe librarie.net cu 6.5 si nu am putut rezista,Noroc ca am intrat sa cumpar un album pentru bebe,ca pentru mine deja am doua luni de cand nu mi-am mai cumparat o carte.
Sigur e o carte foarte buna dar eu zic pas. Cel putin pentru moment. Prea dura 🙁
Se termina bine, cu speranță și cu promisiunea unui viitor mai bun.
mie ,,imi plac cartile triste”,abia ce am terminat una.Se pare ca fac ce fac si tot citesc cate una,cu toate ca mi-am promis in ultima perioada sa nu mai citesc carti triste se pare ca ele trag la mine.
Felicitări pentru recenzia minunată! <3 Mă bucur mult că ți-a plăcut… Mie îmi place că, totuși, finalul a lăsat loc la speranță, la optimism…
Asta este partea mea preferată! Si am simtit ca citatul ales subliniază speranța prin acea promisiune a întoarcerii. Iti multumesc!
Felicitări Ana, pentru foarte sensibila recenzie pe care ai făcut-o acestei cărți! O poveste impresionantă!
Iti multumesc, Oli! Ma bucur sa descopăr și altceva in legatura cu acea parte de lume. ☺