Secrete îngropate – Lynda La Plante, recenzie

Secrete îngropate este romanul în jurul căruia ne-am concentrat atenția săptămâna asta. Așa cum știți și cum v-am obișnuit (sperăm), vă luăm cu noi în acest blog tour minunat și vă aducem în atenție titluri variate și autori mai mult sau mai puțin cunoscuți.

Lynda La Plante este cunoscută în lumea asta a iubitorilor de povești polițiste/crime și eu m-am bucurat să mă reîntâlnesc cu ea. Am citit Văduve – titlu apărut la Editura Litera – și m-am simțit mai confortabil aici, printre personajele acestei noi serii.

M-am simțit confortabil, dar nu pot să spun că m-am bucurat teribil să văd atâtea trimiteri către povestea celui mai mare jaf feroviar din istoria Marii Britanii (povestea din Văduve). Pentru cei care nu au citit încă Văduve – primul volum al seriei Dolly Rawlins – pot fi destul de multe spoilere și asta poate afecta plăcerea lecturii.

Secrete îngropate – trecutul își caută vinovații

„Plin de secvențe retrospective grăitoare, de acțiune alertă, de personaje memorabile – printre care neliniștitul și imprevizibilul Jack Warr – și de umorul negru, satiric, caracteristic pentru La Plante, romanul de față e o lecție în materie de narațiune vizuală.” (Lancashire Post)

Povestea din Secrete îngropate subliniază încă o dată expresia: „poți fugi, dar nu te poți ascunde”. Aș continua eu: poliția te găsește oriunde (bine, nu mereu și nu în orice țară. Dar asta este altă poveste). Adevărul își caută întotdeauna dreptatea și va trimite semnale mai puternice sau mai slabe care să ajute la identificarea vinovaților (în acest caz).

Cine ar spune că un cadavru carbonizat găsit într-o casă arsă va deveni legătura cu un caz întâmplat cu mai bine de 25 de ani în urmă? Și nu orice caz. Cel mai mare jaf feroviar din istoria Marii Britanii. Câteva milioane de lire fuseseră furate atunci, banii nu fuseseră nici găsiți, nici puși în circulație. Iar de făptași nici nu putem vorbi. Nu fuseseră găsiți niciodată. Toți spuneau despre infractorii din marele jaf că organizaseră o lovitură de maestru.

Jack Warr – punți comune

În șemineul din casa arsă, aproape de corpul carbonizat, polițiștii găsesc bani arși. Și poate că nu ar fi fost așa o stupoare. Dar banii ăia erau scoși din circulație și făceau parte din lirele furate din trenul poștei. Și lucrurile se complică și mai mult… Sunt implicate alte persoane din rândul forțelor de ordine și asta scoate și mai mult în evidență intensitatea răului.

„Lynda La Plante a inventat, practic, genul thriller.” (Karin Slaughter)

Jack Warr este un polițist bun, cu fler și intuiție. Dar este lipsit de ambiție, trăind parcă la voia sorții fiecare zi. O iubește tare mult pe soția sa și parcă urmărește mai mult idealurile ei decât pe ale lui. Dar ceva se întâmplă odată cu acest nou caz încredințat. Nu numai că se redeschide cazul celui mai mare jaf feroviar, dar Jack are ocazia să afle adevărul despre tatăl său biologic.

Jack avusese noroc și fusese adoptat de o familie minunată. Mama și tatăl său adoptiv îi oferiseră dragoste, grijă și sprijin. Și ei îi erau de ajuns. Dar cum poate nega chemarea asta pentru a-și cunoaște rădăcinile, pentru a ști cine este cu adevărat?

Secrete îngropate – cursă contra cronometru

„Jack Warr e menit pentru lucruri mărețe și aștept cu interes să văd cum evoluează.” (Peter Robinson)

Dacă nu aș fi știut deja cine sunt, le-aș fi putut privi pe femeile implicate în jaf cu alți ochi. Le-aș fi putut cataloga drept doamne serioase, în floarea vârstei, concentrate pe societate și bine. Dar știu că au fost rebele, că au avut mai mult sânge rece decât orice bărbat din jurul lor și că sunt capabile să îi joace pe degete pe polițiști. M-au impresionat încercările lui Jack de a pune cap la cap frânturile de adevăr oferite de ele, dar m-am și amuzat când vedeam cât de ușor deformau ele adevărul.

Deși mi-a oferit destul de mult suspans și am vrut să descopăr aceste noi legături, trebuie să spun că a fost o carte apăsătoare, obositoare cu toate acele trimiteri spre trecut. Dacă pentru mine a fost greu de urmărit, nu vreau să știu cum se simt cei care nu cunosc universul Văduve.

Cu personajul principal încă nu știu cum să „lucrez”. Are perioade când este previzibil și îi pot anticipa următoarea mișcare, dar și momente de vulnerabilitate când mi-a venit efectiv să îl scutur puțin. Amestecul ăsta de roman crime cu thriller-ul domestic îmi place, dar îmi place și mai mult atunci când este un echilibru, când pot vizualiza ambele tablouri, când pot potoli emoțiile din anchetă cu liniștea din scenele casnice.

Secrete îngropate – care este adevărul?

Mi-a plăcut acest prim volum, dar nu atât de mult pe cât îmi doream. Aș fi vrut o poveste mai puțin vâscoasă, mai transparentă și mai plină de tensiune.

Secrete îngropate a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărată de aici.

Titlu original: Buried

Traducător: Oana Dușmănescu

Anul apariției: 2022

Nr. pagini::400

Dacă doriți să vedeți și alte păreri despre acest prim volum, vă invit să aruncați o privire pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Ciobanul de azi, Analogii-Antologii, Falled, Citește-mi-l și Pălărisme.