Scrisori din Zurich
Recenzii

Scrisori din Zurich – Iunona Cruceanu, recenzie

„Scrisori din Zurich” este un vals al emoțiilor. Un basm modern cu accente din poveștile trecute. Iunona Cruceanu fie dă luciul lumii moderne, fie lasă patina timpului să își aștearnă farmecul. E un roman al contrastelor, al coincidențelor și al deciziilor care pot marca existența oricui. Autoarea își poartă cititorul prin acest melanj de emoții și își lasă povestea să îl învăluie.

Scrisori din Zurich
Scrisori din Zurich

Sinceră să fiu, de autoarea Iunona Cruceanu nu auzisem până când m-a contactat pentru a-mi trimite cartea semnată de ea. Am căutat informații, curiozitatea asta, bat-o vina, și am dat de niște citate foarte interesante. Genul ăla de citate care face pielea să se înfioare. Iunona scrie cu o inteligență emoționașă pe care greu o poți atribui unei persoane de vârsta ei. Jonglează frumos cu discuțiile amicale, glumele prietenești și paragrafele de introspecție pe care ajungi să le citești de două ori. Sau măcar să le marchezi pentru a le citi ulterior.

Scrisori din Zurich – un vals al emoțiilor

Ceea ce m-a impresionat, în cel mai plăcut mod cu putință, a fost fluiditatea acestui roman. Totul pare să treacă pe lângă tine, te poți așeza oricând în locul unui personaj și deciziile tale pot semăna uluitor cu ale lui. Are un stil natural, prietenos și extrem de captivant. Dar trebuie să specific și faptul că, la un moment dat, povestea mi s-a părut prea plină de metafore. Pe alocuri, mi-ar fi plăcut să întâlnesc și mai mult stilul acela degajat și întâmplările care dau farmec acestei cărți. Întâmplările au fost un pic forțate (de câte coincidențe să ai parte în viață?), dar ele au fost stropul ăla plin de savoare și de efervescență.

Mă așteptam la un roman epistolar și deja îmi încolțea teama în suflet. Deși scrisorile mi se par cele mai intime lucruri, nu vreau să citesc un roman static, compus numai din scrisori cărora trebuie să le găsesc eu sensul. „Scrisori din Zurich” nu este așa. Ba chiar scrisorile acestea îi accentuează frumusețea. Sunt amintirile unor vremuri apuse, vremuri pline de anticipație și de frumos. Frumusețe pe care emailul sau mesajul de pe nu știu ce aplicație nu o mai pot surprinde.

Scrisori din Zurich – un basm modern

Iunona știe să își asambleze povestea. Stabilește câteva puncte fixe și brodează pe marginea lor. Folosește culori, sentimente, întâmplări și decizii. Țese neobosit și aruncă praf de zâne peste lucrătura ei. Cum altfel să le îndrăgești pe Una, Anastasia, Janet și Diana? Cum să îți fie dragi David și Bogdan?

Personajele sunt extrem de bine construite, toate elementele cu care sunt „zugrăvite” sunt reprezentative pentru rolul și meseria lor. Le simți personalitatea, simți că îi cunoști și că îți sunt prieteni. Anastasia și Janet sunt petele de culoare ale acestui roman. Tare, tare mult mi-ar plăcea să le aflu poveștile cândva! Ele sunt cele care sunt mereu gata de glume, gata să ofere sfaturi gratuite. Bogdan este genul „prietenului devotat”, ăla pe care nu trebuie să îl suni de zece ori pe zi pentru a te asigura că mai este acolo. Diana este extrovertită, curajoasă și îndrăgostită de fotografie.

Scrisori din Zurich – un roman proaspăt

Una Colvan este specială. Tânără profesoară de matematică, Una este înclinată spre „exactitățile” din viața asta. Mi-a dat impresia că nu suportă curbele, liniile drepte sunt preferatele ei. Una preferă să stea „în unghi” și să analizeze pe toată lumea. Nu îi place să fie în centrul atenției și rar vezi ceva fluctuații în viața ei. Pun pariu că dacă Una ar exista în viața reală, singura ei „destrăbălare” ar fi să poarte părul desfăcut în mijlocul săptămânii. Nu știu dacă mă înșel sau mi-am creat o imagine greșită.

Mi-a plăcut de Una, mi-a plăcut mai mult de Una din Stockholm. Una de acasă, cea de lângă prietenele ei, era o Una serioasă și mereu pusă pe treabă.

Una câștigă un premiu la o tombolă și astfel ajunge în Suedia, la conferința de Antreprenoriat și fotografie, domeniu cu care ea era ușor paralelă. Și hazardul nu se oprește aici. Una se întâlnește cu David Solomon, un „Don Juan” de origine română, stabilit prin Elveția. Se mai întâlniseră preț de câteva minute cândva, dar numai Una și-l amintește.

Una este decisă să nu lase garda jos în fața farmecelor acestui „guapo”, dar va reuși oare? Istorioarele din Stockholm sunt cele care mi-a plăcut cel mai mult. Și asta pentru că m-am amuzat, am suspinat, am așteptat, m-am împrietenit și îndrăgostit în același timp cu ei.

Scrisori din Zurich – un deznodământ cu circuit deschis

La cât de bine a construit-o Iunona Cruceanu pe Una Colvan, nu mă așteptam la un final fix. Este un final cu circuit deschis, final care lasă loc posibilităților. Poate doar vrea să lase cititorul să își dezvolte propria teoremă. Sau poate că vrea să revină cândva și cu o continuare.

Călătoria alături de „Scrisori din Zurich” este una interesantă. Pastile amare sau pastile dulci, pe toate le accepți și încerci să vezi ce ascund dincolo de ambalaj. Dacă autoarea a vrut să  scrie un roman despre frumusețea vieții, a reușit din plin. Instantanee pline de substanță, cadre pline de tonuri gri. Exact ca viața.

O felicit pe tânăra autoare pentru acest roman! Îi doresc multă inspirație și povești la fel de frumoase!

Romanul a apărut la Editura Eikon și poate fi cumpărat de aici. 

Wonder Woman Book Tag

 

 

 

5 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *