Scrisori din trecut a fost ultima carte pe care am citit-o în august și cred că a fost și cea care a dat startul lecturilor „confortabile” și călduțe. Toamna și iarna parcă am doar două personalități literare: caut fie povești călduroase și emoționante, fie trec la polul opus și aleg thrillere întunecate și complicate.
Kayte Nunn mi-a oferit o poveste drăguță, încărcată de emoție și de nevoia de a mărturisi tot zbuciumul interior. Nu mai citisem nimic scris de această autoare și nu știam deloc la ce să mă aștept. Din fericire, „scenariul” ei este cel care mie îmi place cel mai mult. A ales să ne poarte pașii pe cărarea trecutului și a însărcinat alt personaj cu această sarcină. A suflat praful de pe cufere vechi, ne-a permis să răsfoim fotografii și scrisori.

Scrisori din trecut – dragoste și regrete
Sunt sigură că vi se întâmplă și vouă ca un sentiment să înflorească de la primele rânduri și să rămână acolo până la final. Uneori, destul de des de fapt, simt cum prinde rădăcini speranța. Și ea mă ajută să mă atașez de personaje, să le simt aproape de mine și să am păreri de rău atunci când călătorie noastră se termină.
„O narațiune captivantă, acoperind două perioade diferite, care se desfășoară cu răbdare și urmărește călătoria lui Esther spre vindecare și integritate, precum și încercările lui Rachel de a trece dincolo de dorul de ducă și de refuzul de a se complica legându-se de o casă, de o slujbă sau de o relație. Povestea de dragoste este neașteptată, dar autentică, iar finalul evidențiază puterea durabilă a iubirii și a iertării. Ideală pentru cititorii Lucindei Riley și ai lui Sarah Jio.” Booklist
De data aceasta, regretul a fost sentimentul predominant. Știam că va fi o lectură plină de emoție și știam cât voi întâlni cel puțin un personaj pe care nu-l voi vrea în preajma mea. Descrierea cărții m-a făcut să îl urăsc pe soțul lui Esther Durrant. Aceasta a fost prima capcană întinsă de autoare. Și am căzut în ea cu toată grația de care dispun.
1951 este anul în care Esther Durrant este internată într-un sanatoriu. Nu merg pe pe scrie pe coperta patru și asta numai pentru că acolo nu erau oameni nebuni. Acolo erau oameni care aveau nevoie de liniște, soldați care sufereau de stres posttraumatic și bărbați care nu puteau trece peste tot ce trăiseră în tranșee. Vă dați seama că nu știau oamenii de la acea vreme să diagnosticheze o depresie post partum. Femeile erau văzute drept isterice, slabe și cu nervii afectați. Dar de ce a ales soțul lui Esther să o aducă aici? Nu mai erau alte femei paciente.
Sanatoriul – binecuvântare sau blestem?
Esther fusese internată acolo fără ca să bănuiască măcar ce avea să i se întâmple. I se promisese o vacanță pe o insulă și se trezise a doua zi în cămașă de forță, închisă într-o cameră care nu era a ei. Deși se împotrivește deciziei luate de soțul său, Esther se liniștește atunci când realizează că face pași mici către vindecare și acceptare. Tânăra femeie trăise un eveniment dureros și refuza să vorbească despre el.
Sanatoriul este plin de bărbați suferinzi și Esther crede că acesta ar fi ultimul loc care i-ar putea aduce alinare. Aici însă învață ea despre dragoste și despre prietenie. Aici se iartă, acceptă și înțelege ceea ce i s-a întâmplat. Aici fixează ea borna unei iubiri neașteptate… Dar oare era locul acesta cel potrivit? Putea o dragoste născută din frici și negări să supraviețuiască?
Ești liniștit numai când cunoști trecutul?
Trecutul lui Esther ne este prezentat printre picaturile de prezent trăite de Rachel și Eve. Rachel este cercetătoare și ajunge pe insula Seilly. Habar nu are că va ajunge să „studieze” niște scrisori de dragoste pe care le va dori și restituite destinatarului său.
Iar drumul lui Rachel se intersectează cu cel al lui Eve, o tânără simpatică, dedicată îngrijirii bunicii sale.
Deși e ușor să previi direcția pe care o va apuca această poveste, nu poți renunța la lectură și nu te simți afectat deloc de acest aspect. E ca o discuție pe care o ai cu o bătrânică simpatică. Ai mai auzit-o de câteva ori, dar nu te poți dezlipi de scaun. Simți nevoia să rămâi acolo, să lași dragostea să se înfășoare precum o viță de vie pe inima ta, să asculți la nesfârșit șoaptele trecutului și să lași timpul să își țeasă povestea.
Scrisori din trecut – emoție și regăsire
Cu toate că am avut parte de o lectură pe placul meu, am fost un pic dezamăgită de final. Poveștile care păstrează în ele o fărâmă de realitate și realism sunt cele care au un alt fel de consistență. Nu înțeleg nevoia unor autori de a romantiza totul. Unele povești au nevoie de un punct mai devreme, altele au nevoie doar de o virgulă. Trebuie să respecți semnele de punctuație, să cauți altă variantă și să le lași să zboare la locul lor.
În rest, povestea a fost una emoționantă, lejeră și confortabilă. E de pus pe listă, mai ales toamna asta! Sunt sigură că veți găsi pasaje care vă vor încălzi sufletul!
Scrisori din trecut a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
Data Apariției : 28 apr. 2022
Autor(I) : Kayte Nunn
Numar Pagini : 384
Tip Coperta : Broșată
Colectie: Blue Moon
Traducator(I): Simona Săsărman