Scrisori din insula Guernsey – Mary Ann Shaffer & Annie Barrows (recenzie)

„Ne transformăm – ca prin minune – într-un club literar ori de câte ori împrumutăm câte o carte, ori de câte ori punem câte o întrebare despre o carte, ori de câte ori spunem: Dacă ți-a plăcut cartea aceea, sunt convins că îți va plăcea și aceasta.”

Am privit cu atât de multă neîncredere cartea aceasta! Mă gândeam că stilul acesta epistolar nu îmi va fi pe plac. Eram sigură că mă voi plictisi teribil și am tot amânat să o citesc. Mă simțeam și incomod. Parcă eram un intrus. Îngerașul de pe umărul drept îmi spunea să nu arunc privirea în intimitatea cuiva. Aveam să simt toate emoțiile acelor oameni, să le pătrund secretele și să le descopăr în suflete. Individul de pe umărul stâng îmi dădea ghes să deschid cartea, să fiu atentă la fiecare rând și să văd ce taine mai descopăr. Știa el că scrisorile sunt mult mai personale decât emailurile de astăzi. E drept, veștile ajungeau mai greu, dar așteptarea era mai dulce și rămâneau dovezile peste ani. Puteai simți un om în scrisul lui, în fiecare buclă pe care o creiona, puteai număra lacrimile vărsate după urmele lăsate pe foaie sau îi simțeai supărarea după modul apăsat în care era scris totul. E clar că individul de pe umărul stâng a câștigat, dar știți ce e amuzant de-a dreptul? Că niciodată nu m-am bucurat mai tare de faptul că l-am ascultat.

Cartea este scrisă într-un mod absolut înduioșător! Nu m-am plictisit o clipă, voiam să știu din ce în ce mai mult și am simțit că am câștigat alți prieteni. Nu de puține ori m-am gândit că toate scrisorile acelea îmi erau adresate, mă simțeam parte integrantă a unui circuit despre prietenie, noblețe și onoare. 

Dacă mă gândeam că voi citi scrisori în care voi afla despre vreme, obiceiuri, ceaiuri și suflete rănite, am rămas mirată să aflu că mă înșel extrem de tare. Scrisorile sunt scrise de oameni simpli, oameni care au fost obligați să înființeze un club de literatură, oameni care supraviețuiseră războiului și armatei germane. Înduraseră despărțiri dureroase, moarte, foamete și lovituri crâncene. Se simțiseră abandonați și speranța dispăruse din vocabularul lor. Încercau să se adapteze traiului impus de nemții care cotropiseră insula Guernsey, dar regulile se schimbau de la o zi la alta și viața era tot mai dură. Într-o seară, când au depășit ora de stingere, au fost nevoiți să găsească o minciună pentru ofițerul german. Elizabeth, un personaj important pentru întreaga comunitate, are o idee genială și spune că se întorceau de la Clubul de literatură. Ofițerul îi iartă și ei trebuie să mintă în continuare pentru a nu fi pedepsiți. Astfel, ia naștere Clubul de literatură și de plăcinte din coji de cartofi (veți înțelege numele dacă citiți cartea) 

„În mijlocul drumului era un papuc vechi de plajă, din pânză. Eli s-a uitat lung la el și apoi mi-a zis: „Bunicule, papucul ăsta e singur-singurel.” Eu i-am răspuns că da, avea dreptate. S-a mai uitat la el puțin, după care am mers mai departe. După câteva minute mi-a spus din senin: „Uite, bunicule, eu nu voi fi niciodată așa”. „Cum adică așa?” l-am întrebat eu. Și el mi-a zis: „Singur în sufletul meu.”

Juliet Ashton este un personaj spumos. Tânără scriitoare, Juliet nu își poate tempera personalitatea puternică nici atunci când semnează cu un pseudonim prima ei carte. Articolele ei care aveau menirea să mai alunge din urâțenia războiului, au fost reunite într-o carte și Juliet era uimită de succesul pe care îl avea la public. 

Războiul nu o ocolise. Apartamentul ei devenise o ruină, cărțile ei dragi fuseseră distruse, numai spiritul ei neînflăcărat rămăsese la fel de viu. Juliet avusese o viață grea. Rămâne orfană, este lăsată unui unchi morocănos în grijă, apoi este dusă la un internat special. Aici o cunoaște pe Sophie, cea care îi devine cea mai bună prietenă. 

Cărțile reprezentau singura constantă din viața lui Juliet și habar nu avea că tot cărțile îi vor schimba viața pentru totdeauna. Iremediabil.

O carte a autorului Charles Lamb este puntea dintre Juliet Ashton și insula Guernsey. Cartea îi aparținuse ei, dar o vânduse pentru că o avea în dublu exemplar. Uimit de cartea pe care o citește, domnul Dawsey din insula Guernsey (la el ajunsese romanul), îi scrie un bilet lui Juliet pentru a-i cere și alte recomandări. Scrisoarea lui este prima dintr-un șir lung de epistole, un șir care se va multiplica și va avea mai mulți expeditori. Toți insularii voiau să îi scrie domnișoarei Juliet, toți aveau amintiri din război. Juliet este tot mai fericită, se pare că găsise un subiect bun de roman, dar viața bate filmul și cartea, așa că Juliet habar nu are de lucrurile pe care insula avea să i le ofere. 

După cum v-am spus, cartea este una extrem de înduioșătoare, de caldă. Te simți imediat prins în șirul acesta de scrisori, abia aștepți să întorci pagina și să afli tot mai multe lucruri. Juliet este echilibrul din această carte. Elizabeth o urmează îndeaproape. Juliet a fost gura de aer proaspăt, atenția de care aveau nevoie niște oameni simpli și greu încercați. Nu ai cum să rămâi imun la farmecul acestei cărți, mai ales când afli că este bazată exact pe relațiile inter umane. Cartea a fost începută de Mary Ann Shaffer și continuată de nepoata sa, Anne Barrows. Nu oare asta fac cărțile? Nu am spus eu bine? Cărțile unesc oamenii. Ele sunt limbajul universal, modul în care oameni din colțuri diferite ale lumii pot avea un subiect de discuție comun. Nici nu are rost să vă mai spun că îmi doresc tare, tare mult să fiu membră a unui cerc de lectură. Grupul este un fel de cerc, dar aș vrea să particip undeva unde să pot vedea oamenii, să le citesc pe chip emoții și nu rânduri. 

Cartea a apărut la Editura Nemira și poate fi achiziționată de aici. Eu vă spun că vă va impresiona și vă va încălzi sufletele!

„Un dar pentru cititorii pasionați, o întoarcere nostalgică în lumea îndrăgită a lui Shakespeare, a lui Jane Austen sau a surorilor Brontë. 
În ianuarie 1946, într-o Londră care abia iese din umbra celui de-Al Doilea Război Mondial, Juliet Ashton caută un subiect pentru noua ei carte. Cine s-ar fi gândit că îl va găsi în scrisoarea unui bărbat necunoscut, de pe insula Guernsey? Cei doi încep un fascinant schimb de scrisori despre lumea excentrică în care trăiește bărbatul misterios. 
Pentru a scăpa de tragedia ocupației germane, bărbatul și prietenii lui inventează un club de lectură cu cei mai neobișnuiți membri, de la crescători de porci și fermieri la frenologi, toți mari iubitori de literatură. Și toți îi trimit lui Juliet poveștile lor de zi cu zi.”
Despre carte: 

• Autori: Annie Barrows, Mary Ann Shaffer
• Titlu original: The Guernsey Literary and Potato Piel Pie Society
• Număr pagini: 304
• Număr volume: 1