Scrisoarea domnișoarei S. este o carte cu multă iubire. Și, trebuie să spun asta de la început, a fost o surpriză tare frumoasă pentru mine. A trecut multă vreme de când am citit o carte scrisă de un autor român. Cred în ei și știu că avem autori valoroși, dar m-am obișnuit să stau în spatele liniei de protecție. Nu aș vrea să amestec nemulțumirile mele cu starea de bine pe care mi-a adus-o scriitura Corinei Marinescu. Dar simt că trebuie să punctez din nou acest aspect. Din păcate, unii autori pierd pentru că atitudinea lor este nepotrivită. Cred că acesta este minusul faptului că sunt atât de accesibili, de aproape de noi.
Pentru că mi-am propus să îmi îndrept atenția către autorii români despre care nu știu mai nimic, iată-mă lecturând Scrisoarea domnișoarei S. Am plecat la drum fără așteptări și fără sprâncene ridicate a „hai să vedem ce poți”. M-am refugiat în poveste și am lăsat cuvintele să îmi devină potecă în această călătorie. Și Corina Marinescu a reușit să îmi ofere câteva ore de liniște. Stilul cald și plăcut de scriere, povestea lipicioasă și o locație de vis. Unde mai pui că ningea afară ca în povești?! Nu, nu la mine. La munte, acolo unde era Emilia cazată. Dar am simțit că sunt și eu acolo cu ea. Am auzit trosnetul focului, mi-am simțit obrajii înghețați. Singurul lucru care ne-a deranjat bucuria a fost tensiunea pe care Emilia o purta pe umeri…

Scrisoarea domnișoarei S. – portal către trecut
Povestea asta poate fi despre Emilia. Dar am simțit-o ca fiind mai mult despre domnișoara S. Dar poate fi și despre fiecare dintre noi. Avem momente de rătăcire, momente de confuzie, momente în care preferăm locul călduț în detrimentul necunoscutului. Uneori, viața ne oferă soluții și portițe de scăpare. Doar că nu știm mereu să le valorificăm, să le vedem potențialul.
Un străin te poate înțelege mai bine. Ați auzit și voi asta? Un străin poate vizualiza situația ca ansamblu, fără să se simtă obligat să încline către o anume tabără. Emilia avea probleme în dragoste. De fapt, ar fi putut trece drept o femeie care poate fi considerată împlinită. Doar că relația cu Mihai îi oferea un loc călduț, iluzia unui umăr gata să o susțină la nevoie. În realitate, Emilia se simțea pansament pentru sufletul lui rănit. Se întâlneau, cinau, dormeau uneori împreună și cam atât. Parcă erau la întâlniri aranjate sau din obligație. Ea îl iubea și știa că relația aceasta ar putea fi mult mai mult. Dar era indecisă. Nesigură. Mai ales că există și un alt bărbat. Nu avea cu el vreo aventură, să nu credeți asta. Doar că el era tipul șarmant, pregătit să o cunoască și să o iubescă. Comparația asta permanentă între cei doi să fie problema? Unde greșea Emilia? Ce trebuia să se schimbe în viața ei?
Dragoste și alegeri
Răspunsurile apar în viața Emiliei și am simțit dintr-o dată un declic în comportamentul ei. Acel punct de cotitură de care toți avem nevoie. Deși venise la munte pentru a petrece un weekend cu prietenele ei cele mai bune, Emilia nu găsește soluția la ele. Petrecând câteva ore izolată de tehnologie și lume, Emilia descoperă o scrisoare semnată de o anume domnișoară S. Nu fusese singura turistă care o găsise. Mărturie stau zecile de nume de bărbați trecute pe o foaie albă. Emilia, cu firea ai atât de analitică, observă mai întâi scrisul femeilor și încearcă să identifice dragostea din spatele literelor. Femei hotărâte, nesigure, îndrăgostite. Femei ca ea. Oare ce avea atât de interesant de spus această domnișoară S.?
Să scrii scrisori e cel mai intim lucru. A scrie e o artă.
Povestea domnișoarei S. este o poveste pe care mi-aș dori să o văd într-un roman. Deși Corina Marinescu a știut să ne spună atât de multe cu atât de puține cuvinte, cred că nu m-am săturat de domnișoara S. Povestea ei are un potențial uriaș! Și m-am supărat inițial pentru faptul că autoarea ne-a oferit numai frânturi din scrisoare. Ne-a lăsat pe noi să umplem spațiile goale, ne-a obligat să tragem concluzii și să scriem povești. Surpriza nemaipomenită a fost scrisoarea completă de la sfârșitul romanului. Acela a fost momentul în care am simțit că scrisoarea mi se adresează mie.
Scrisoarea domnișoarei S. – despre dragoste și maturizare
Povestea nu este un complicată. Personajele nu au parte de nu știu ce strategii și răsturnări de situație. De aceea, vă îndemn să citiți această carte. Veți afla detaliile care au făcut-o să fie o surpriză plăcută pentru mine și vă veți bucura de mărturiile celor două femei. Fiecare cu drumul său către dragoste și maturizare, cele două femei ne oferă frânturi de viață și fărâme de emoție. Intuiam că finalul va fi unul optimist și plin de speranță, dar nu am îndrăznit să cred că va fi împletit atât de armonios.
Mi-a plăcut stilul de scriere, dincolo de povestea care putea fi mai mult dezvoltată. Mi-a plăcut starea de bine pe care scrierea mi-a transmis-o. M-am cocoloșit în pătura mea, m-am deconectat și m-am lăsat purtată pe aripi de poveste. Este perfectă pentru cititorii de romance, mai ales dacă sunt în căutarea unei povești relaxante și călduțe!
Corina Marinescu reușește să ne ofere o carte plăcută, o poveste care ne poartă pașii până în timpul războiului, timp în care multe istorii de dragoste au fost condamnate. Mi-a plăcut cartea și mă bucur că am avut ocazia să o descopăr!
Scrisoarea domnișoarei S. a apărut la Libris Editorial (actualmente Editura Creator) și poate fi cumpărată de aici.
An aparitie: 2019
Autor: Corina Marinescu
Categoria: Literatura Romana
Editie: Necartonata
Editura: CREATOR
Nr. pagini: 230