Scrisoarea de Crăciun este cartea alături de care intenționam să îmi petrec Crăciunul. I-am făcut o poză, mai mult mânată de entuziasmul pe care-l aveam la gândul că, în sfârșit, păstram și eu o carte cu Crăciun pentru Crăciun. Are sens, nu?
Fetele de pe grup (vă mulțumesc, dragilor!) mi-au recomandat însă să o citesc înainte de Crăciun, asta pentru ca globurile, colindele, aroma de brad și portocale să îmi spele gustul amar al cărții. Întorceam pagină după pagină și nu înțelegeam unde e partea tristă. Aveam, e drept, un eveniment nefericit legat de Crăciun, dar acesta fusese anunțat încă din descrierea de pe copertă. Eram tot mai bulversată.
Scrisoarea de Crăciun – una din multiplele fațete ale vieții
Am citit cartea asta într-un moment mai puțin lejer al vieții mele. Traversez o perioadă mai puțin bună și mă agăț de lectură pentru a uita de controale medicale, diagnostice și tratament. Evident, pentru că starea mea de spirit era foarte asemănătoare cu personalitatea lui Grinch (atenție! Nu urăsc Crăciunul – îl ador!! Dar eram urâcioasă, capricioasă și amară), am găsit multe piedici în toată povestea asta.
„O poveste de dragoste tulburătoare, o pledoarie pentru viață și iubire care o să înmoaie toate inimile și o să vă cuprindă ca într-o îmbrățișare plină de căldură înainte de Crăciun.“ – JOSIE SILVER, autoarea bestsellerului O zi de decembrie
Îmi plac poveștile dulci și siropoase. Dar cu măsură. Încărcate de emoție, replici interesante, trăiri care să danseze pe un ritm surprinzător. Aici o să vă spun de propria așteptare și regret că nu vă pot spune punctual despre final. Nu ar fi corect, dar trebuie să îmi potolesc un pic din revolta asta care mi-a înflorit pe sub piele.
Emily Stone a luat un subiect care poate trece drept rupt din viață. Eu nu zic că nu se pot întâmpla toate celelalte etape. Din contră, viața mi-a oferit suficiente exemple de întâmplări care rup sufletele în mii de bucăți, indiferent de ziua în care se îl petrec. Poate ar fi trebuit să scrie o poveste drăguță, pudrată cu sclipici, magie și miros de scorțișoară. Ar fi îndeplinit așteptările celor ca mine.
Poate că a vrut să se rupă de tipare și a venit cu propria varianta. Nimic greșit nici aici. Unii doresc povești care să fie diferite. Doar că, din punctul meu de vedere, putea să rămână departe de Crăciun. Zici că s-a încăpățânat autoarea să-i distrugă pentru totdeauna această sărbătoare personajului său.
Dragostea poate să te lovească și cu… bicicleta
Am îndrăgit-o pe Josie în primele pagini și nu am mai înțeles-o după aceea. Aici nu mă refer la povestea ei cu Max, ci la atitudinea față de bunicii săi, la atitudinea față de Oliver. Josie își pierduse părinții în urmă cu mulți ani, dar amintirea morții lor continua să îi tulbure gândurile și Crăciunul. Muriseră amândoi într-un accident de mașină, în ziua de Crăciun și Josie refuza acum să se mai întoarcă acasă, acolo unde locuise alături de ei.
Nu știu cum e să pierzi pe cineva atât de apropiat (și nu vreau să aflu curând), dar cred că bunicii ei meritau o vizită de Crăciun. Și ei își pierduseră copilul atunci, și pentru ei era greu. Tot în apropierea Crăciunului, la o petrecere de la serviciu (aici am rămas cu câteva semne de întrebare), Josie află că Oliver, iubitul ei, o înșelase cu o colegă de birou și decide să pună capăt relației cu el.
Pentru că nu voia ca o inima frântă să întrerupă propria tradiție, Josie pleacă de acasă pentru a expedia o scrisoare părinților săi. Scrisoarea nu ajungea la ei, dar inima ei era mai liniștită și mai împăcată. Neatentă și gânditoare, Josie îl lovește cu bicicleta pe Max, un tânăr atrăgător (era imposibil să nu fie așa!) și zilele ei se vor întoarce complet cu susul în jos.
Scrisoarea de Crăciun – întâlniri pline de farmec
Josie parcă se reinventează odată cu întâlnirea lui Max. Deși nu era credibil acest nou fel de a fi al lui Josie, nu m-am „împiedicat” de el. Am pus pe seama a tot ce simboliza această sărbătoare pentru ea. Dar, sinceră să fiu, așteptam un pic mai multă emoție aici. Mi-au plăcut întâlnirile lor, dar simțeam că suntem pe marginea prăpastiei. Mă gândeam continuu că e prea frumos să fie adevărat și că Max va dispărea exact ca un fulg de nea în niște palme încălzite.
Se prea poate ca să fi ridicat un scut de protecție la îndemnul celor care parcurseseră deja cartea și să fi rămas permanent sub el. Aș fi vrut să simt briza înghețată pe obraji, să îmi imaginez vizita la patinoar și zăpadă ninsă din cer. Aș fi vrut să simt să mă cuibăresc la nesfârșit sub pătură, alături de o ciocolată caldă și de povestea lor. Aș fi vrut să simt magia unei legături speciale, înfiripată exact de Crăciun. Și poate că tocmai de asta, vestea de la final a venit ca un țurțure în moalele capului.
Scrisoarea de Crăciun – o poveste de dragoste sau o lecție de viață?
Acum e rândul meu să vin la voi cu o recomandare. Sau două. Citiți cartea asta. Dar nu o lăsați pentru Crăciun. Asta doar dacă nu sunteți ca o cititoare de pe blog, cititoare care mi-a spus „eu trăiesc pentru cărțile triste.” 😁
„Un roman care o să vă frângă inimile și pe care n-o să-l puteți uita!“ – PUBLISHERS WEEKLY
Scrisoarea de Crăciun a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărată de aici.
Data apariției: 1 nov. 2022
Titlu original: Always in December
Autor: Emily Stone
Traducător: Cristina Nan
Editura: Nemira
Colecția: Damen Tango
Format: Paperback
Dimensiuni: 130 x 200 mm
Nr. pagini: 448
Număr volume: 1
