Scăunele roșii – Edna O” Brien (recenzie, Nemira)

„Scăunele roșii” a fost o carte provocare. Pornisem la drum cu sufletul împărțit și mă pregăteam mental pentru meciul care avea să mă țină numai în corzi. Am fost surprinsă. Mi-a plăcut povestea, mult mai mult mi-a plăcut mesajul pe care l-am descifrat în spatele rândurilor și i-a lipsit foarte puțin pentru a fi complet pe gustul meu. Nu mă întrebați ce a lipsit. Poate dacă nu ar fi fost statică. Dar agitația nu i-ar fi știrbit din mesajul pe care îl construiește bucată cu bucată? Detalii au fost destule, personajele au fost bine plasate și bine construite. Mă credeți că nu știu ce nu a avut? Nu știu să spun ce anume, dar știu că mi-a plăcut. Poate a fost favorizată de starea mea de zen sau de perioada relaxantă în care am citit-o. Nu este o carte pentru oricine și nici pentru orice moment al zilei. Poate fi alambicată și percepută ca fiind mai pretențioasă decât este în realitate. Dar dacă îi dați o șansă și dacă priviți dincolo de vălul pe care autoarea îl așterne peste cuvinte, atunci, vă asigur că ați putea să o priviți în altă lumină. 

„Scăunele roșii” a reprezentat pentru mine o lecție. Lucrurile s-au separat foarte repede în mintea mea. Nu spun că dețin cheia seifului acestei cărți, spun doar cum am perceput-o eu. Autoarea ridică la fileu problema imigranților și a modului în care ei sunt primiți în țările gazdă. Priviți drept paraziți de cele mai multe ori și judecați prin prisma problemelor pe care alți conaționali le nasc, imigranții vor fi mereu subiecte care mustesc de sevă. Istorii, povești, lupte ale unor oameni care decid să plece alungați de motive mai mult sau mai puțin importante. Unii ar spune că ei sunt capabili de cel mai mare rău, ironia sorții este că nu ei sunt piaza rea, nu întotdeauna. Sunt și locuitori ai unei țări care pot rupe din conaționalii lor din convingeri politice sau religioase. Tot ei sunt cei care pot decima populația unei țări, sfărâma sufletul unei mame și amputa viitorul unor copii fără vină. 

Exact o astfel de poveste este țesută în jurul lui Vladimir Dragan. Bărbatul sosește în Irlanda sub un nume fals și își construiește o identitate pe care chiar și el ajunge să o creadă. Terapeut sexual și vindecător, Vlad Dragan alias Dr. Vuk, este un personaj care stârnește rapid controverse și pasiuni. Deși acțiunea este plasată în epoca noastră, terapia lui sexuală nu este bine primită de reprezentatul bisericii. Vlad știe cum să nască un compromis, așa că, îl convinge pe reprezentantul bisericii de maleabilitatea lui și de gândurile pașnice cu care sosise în ținut. 

Dacă trecuse repede peste acest incident, nu la fel reușește și cu femeile din localitate. Erau sceptice în privința practicilor lui și, totuși, ceva le atrăgea inexplicabil către el. Asta pățește și Fidelma, o femeie căsătorită și încadrată în rândul „celor cuminți”. Fidelma pierduse sarcinile înainte de termen și dorința cea mai arzătoare era să aibă un copil. Tatăl purtător de gene perfecte se întrezărea în persoana doctorului Vlad. Era sigură că ar putea reuși, el avea ceva mistic în purtare. 

Când rodul nopții lor de pasiune înflorește în pântecele femeii, adevărul în legătura cu doctorul iese la suprafață. Era de fapt un doctor din Bosnia, doctor căutat pentru acțiunile lui din cadrul armatei. Epurare rasială, genocid, atrocități îndreptate asupra tinerilor, femeilor și copiilor din țara de baștină. Doctorul era un fugar. Un criminal fugar. 

Fidelma este pedepsită într-un mod absolut barbar de prietenii doctorului. Rănită și convinsă de ostracizarea ei (copilul ei era conceput de un criminal), decide să plece chiar dacă răul își făcuse cuib în sufletul ei în cel mai adânc ungher. Devine imigrantă, dar ăsta este abia începutul luptei sale. Supraviețuise, dar care era prețul pe care trebuia să îl mai plătească?  

O poveste în poveste. Sau mai bine spus, povești în poveste. De-a lungul poveștii Fidelmei aflăm mărturii ale unor oameni care au fost împinși către părăsirea locului natal și care ajung orfani de țară. Țara gazdă nu îi vrea, țara mamă nu îi recunoaște. Finalul este unul extrem de emoționant, cel puțin așa a fost pentru mine. „Acasă” și „mama” sunt primele cuvinte născătoare de dragoste, două faruri ale călătoriei noastre prin lume. Oricât de departe am ajunge, ele sunt mereu acolo pentru a ne indica drumul înapoi. Spre ele sau spre noi. 

Mi-a plăcut mult povestea și aș vrea să o recomand celor caută substraturi în lectură și care nu se împiedică de primul hop. Nu este o lectură ușoară, dar este una care unge suflete, mai ales dacă ați fost vreodată puși în postura unui străin. Romanul a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărat de aici. 

Despre carte: 
An aparitie: 2018
Autor: Edna O’Brien
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Babel
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 336
Titlu Original: Little red chairs
Traducator: Nadine Vladescu